Poezie

À la grande boutique

Şi când am intrat în magazin, la subsol,
Am tras în piept:
Un miros îmbătător
De pantofi şi de ghete din piele.
Respiram profund, ca pe un parfum greu,
Scara în formă de scoică îmi dăduse emoţii,
Mama îmi spunea mereu să fiu atentă,
Să nu îmi alunece piciorul,
Mai ales că nu era prea luminată
Iar treptele erau înguste.
(Era înainte de cutremurul din ’77 şi
Nu ne era teamă să coborâm acolo.)
Mama se uita la rafturi,
Voia să îmi cumpere ceva iar eu jucam şotronul
Pe dalele albe şi negre, care erau acolo din interbelic.
Nu i-a plăcut nimic mamei,
Nu mi-a luat atunci nici pantofi nici ghete.
Aş fi mâncat, dacă aş fi putut,
Mirosul acela de piele.
Zece ani mai târziu
Eram elevă de liceu
Iar subsolul fusese zidit.
Magazinul de încălţăminte se mutase la parter,
Pe jos nu mai erau dalele tablei de şah
Ci nişte gresie tocită, decolorată,
Iar mirosul era mult mai slab, aproape altul.
Vizavi, o mercerie de unde bunica voia să-i cumpăr
Papiote, ace de cusut, nasturi,
Iar vânzătoarea purta un halat urât
Ca o muncitoare din fabrică.
Cinci ani mai târziu
Eram studentă în anul I
Iar în locul merceriei apăruse
Un magazin cu discuri de vinil.
Nu erau doar Electrecord, erau şi discuri
Din Cehoslovacia, din URSS, din Ungaria.
Am cumpărat un disc de Chopin pentru că la 20 ani
Îmi cultivam melancholia
Aşa cum mama umplea balconul cu ghivece
În care creşteau voios plante medicinale.
După aceea locul a stat o vreme gol, nimeni nu-l închiria,
Se devalorizase moneda iar clădirea era centrală deci prea scumpă.
În prezent e o farmacie în locul magazinului de discuri,
Îmi cumpăr adesea medicamente de acolo.
Am cautat în Monografia oraşului
Şi am aflat că acea clădire a fost construită în 1921,
Pe ruinele alteia, care a fost dărâmată şi care fusese tot magazin.
Au bonheur des dames?
În locul magazinului de încălţăminte se află acum o Bancă.
Dacă aş putea rămâne în clădire în timpul nopţii
Oare aş auzi suspinele unor duhuri de altădată?
De ce nu se strecoară ele ziua printre dosarele funcţionarilor
De la Bancă, să le amestece, să le gripeze soft-urile calculatoarelor,
Sau printre cutiile cu medicamente scumpe şi inutile, să le trântească de pe rafturi?
Nici măcar aura fetiţei care nu şi-a găsit ghete acolo în 1976 nu se aşază
Pe toarta cănilor cu ceai fierbinte.

 

Despre autor

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghiţeanu a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti în 1994. Master de Studii culturale franceze tot la Universitatea din Bucureşti, în 1996. Doctorat în Literatura franceză modernă la Université Bretagne-Sud din Franţa, în 2009. Lucrează la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti din 1996, unde este conferenţiar universitar din 2014. Predă cursurile de Literatură franceză a secolului XX, Cultură şi civilizaţie franceză, Literatură franceză contemporană, Literatura exilului românesc. Volume în limba franceză: „Marguerite Duras ou le goût du vertige”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2016; „Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d’identité”, Presa Universitară Clujeană, 2013; „Sylvie Germain. La Grâce et la Chute”, Editura Institutului European, Iaşi, 2010. Volume în limba românã: „Ora de citit”, Editura Alfa, Iaşi, 2011, „A doua oră de citit”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015. Este co-autoare a volumului „Scriitorul, cenzura şi Securitatea. Bujor Nedelcovici şi invitaţii săi”, Ed. All, Bucureşti, 2009.
Serenela Ghiţeanu a publicat cronici de carte, între 2003 şi 2011, în Timpul, Revista 22, Jurnalul literar, Luceafărul, Contrafort, Convorbiri literare, suplimentul Aldine – România liberă, Observator cultural.
A făcut publicistică în ziarul Cotidianul, între decembrie 2016-mai 2017.

Scrie un comentariu