Plicul lui Pașadia

Amintiri pentru pianină mecanică

Cinemaraton este un canal pe care se dau filme românești mai ales de dinainte de 1989. Într-o zi, am zapat pe el și era „Craii de Curtea-Veche”. Sigur că nu putea să redea atmosfera superbalcanică a romanului cu gustul acela de bahlava picurat cu sînge, și nici Mircea Albulescu nu este cel pe care să mi-l închipui Pașadia, în schimb, n-ar fi fost o alegere mai bună pentru Pirgu decît Răzvan Vasilescu, și nici pentru Maiorică Arnoteanu decît Gheorghe Dinică. Unde mai pui că filmul nu trebuie să fie o ilustrație a cărții.

Dar altceva e important aici, și anume nostalgia anilor aceia. Un coleg al meu a prins „Tănase Scatiu”. „Ce bun a fost Rebengiuc, doamne! A început să danseze, să-și bată nevasta! Nenorocit meschin!” Un altul ne spune că dictatura și-a putut permite ca filmele pe care le-a finanțat să le finanțeze pînă la capăt. „Un Mihalkov român, Pița ăsta!”, exclamă primul. În treacăt fie spus, a numărat actorii maghiari din film, și a găsit patru monștri sacri ai scenei maghiare din România.

Și toate astea adunate fac farmecul acestui canal: ne amintim de copilăria, de tinerețea noastră, și putem face asta cu personaje de calitate. Toți sîntem ferm convinși că actorii români sînt altceva decît cei maghiari, mai histrionici, mai proteici, mai carnavalești. Vedem că regizorilor români le place crearea unei atmosfere de jemanfișism. Sîntem siguri, mai ales, că „trecut-au anii” și ne amăgim că printr-un film mai putem avea acces la o perioadă în care am fost fericiți, fără probleme, sau mai puțin fericiți, dar cu alte probleme care par astăzi mai mici decît atunci. Începem să îmbătrînim și nu ne pasă.

Imagine din filmul „Craii de Curtea-Veche”, regie: Mircea Veroiu, 1995

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.