Plicul lui Pașadia

Animalul care speră

Lovinescu spunea undeva că memoriile se scriu într-o lume în care mai există speranță. N-o să economisești bani dacă tocmai ai aflat că mîine va fi sfîrșitul lumii.

Sper să n-apuc, dar ar fi interesant de văzut ce-o să se mai scrie prin 2045, în ultimul deceniu al omenirii, dacă e să ne luăm după oamenii științei. Se va mai scrie vreun rînd sau toată lumea se va afunda în plăceri fără să se mai gîndească la viitor? Fata mea va avea 41 de ani; n-o invidiez pentru deciziile pe care trebuie să le ia atunci.

Cînd mă apucă gîndurile negre, mă gîndesc că în fiecare epocă au fost evenimente apocaliptice. Cine să se fi gîndit în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial că o să scape cu bine? Mai mult, nici cel care știa sigur că nu va apuca a sperat din răsputeri. Poetul maghiar Miklós Radnóti și-a scris cele mai zguduitoare versuri în lagărul de concentrare, într-un carnețel care a fost găsit după război. Cazul Anei Frank este celebru.

Sau chiar „Jurnalul” lui Sebastian. Ce s-o fi petrecut în mintea acelui om cînd și-a văzut prietenii devenind niște fiare? Sau I. D. Sîrbu, cum a avut chef să-și mai scrie cărțile după toate cele suferite de el?

Într-o zi am stat de vorbă cu un prieten. La un moment dat, i-am zis că m-am născut în plin comunism, am trăit, după aceea, spaima revoluției și nebuloasa anilor de tranziție, iar acum, aud mereu despre migrație și despre încălzirea globală. Am ajuns la concluzia că omul este un animal care speră. Să sperăm, deci; vom muri oricum.

 

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu