Atelier

Atelierul de scriere creatoare și pictură naivă de la Săpânța (6-8 iulie 2018) (I)

Ideea mi-a venit în urmă cu un an, după tabăra de scriere creatoare de la Histria (desfășurată în iulie 2017) și după ce participanții la atelier au făcut o documentare dificilă de câteva luni și au scris cu poticneli o proză colectivă despre o aristocrată romană în perioada de decădere a orașului Histria.  Până la urmă proza a ieșit cu tâlc și îndeajuns șarm.

De data aceasta ideea de bază a fost una mucalită: oare am putea continua epitafurile hâtre ale lui Stan Ioan Pătraș din Cimitirul Vesel de la Săpânța prin intermediul unor balade scurte despre viața de după moarte a câtorva personaje-cheie înmormântate în faimosul cimitir săpânțean? Ideea și mai provocatoare a fost ca participanții la atelier nu doar să scrie astfel de balade (pe marginea a cinci personaje pe care urmau să și le aleagă fiecare, după vizitarea Cimitirului Vesel), ci și să încerce să picteze niște acuarele în acest sens. Ca să se antreneze și obișnuiască în stil hâtru, participanții cei șapte au avut de scris cu toții, în Cluj fiind (înainte de plecare) două balade pornind de la epitafuri originale. Restul de cinci balade au fost scrise la fața locului moroșan pe parcursul a două zile, iar acuarelele au fost și ele izbutite (câte-o acuarelă de participant).

Studenții-actanți au fost următorii (în ordinea lor alfabetică de povestași, baladiști și acuareliști): Andrei Andreescu, Dan Bucur, Maria Crăciun, Szonja Kadar, Nicolae Sănițariu, Călina Părău, Emil Adrian Rus (cel din urmă fiind și cel care a strâns textele, le-a grupat și fără al cărui sprijin poate că atelierul de față nu s-ar fi materializat). Proiectul a fost gestionat de Phantasma – Centrul de cercetare a imaginarului & Departamentul de Literatură Comparată din cadrul Facultății de Litere din Cluj.

Ruxandra Cesereanu

 

Aici eu mă odihnesc/ Braicu Toader mă numesc/ Mi-a plăcut vara la coasă/ Şi femeile frumoase/ Cu cine m-am întâlnit/ Am stat de vorbă şi am glumit/ La moarte nu m-am aşteptat/ Dar deodată m-a luat/ Viaţa o lăsai,/ 66 ani

Tăt tre să mai dau la coasă
Spre cer fără cale-ntoarsă
Cosesc buni şi cosesc răi
Şi pe ai mei şi pe ai tăi
Spânzurați hăt colo-n Rai
Tot aşteaptă ei un semn
Case-n lut, lucernă, lemn
Cu grădini şi pomi
Pe care să-i pomenești
Tăţi aici petrec
Ca la Siliştea-Gumeşti
Au doborât un salcâm
Au frânt a lui trunchi
Îngerii răcnesc la ei
Din alor rărunchi.
(A.A.)

 

Aici eu mă odihnesc/ doctor Scubli mă numesc./ Hai cu vaca la doftor/ de-a peri grajdu’ mi gol,/ domu’ doctor v-aş ruga/ ca să-mi lecuieşti vaca,/ nu ştiu ce-o păţit dânsa mâncare de nu-i mai tra/ de tri zile trage-n chin/ şi liacu eu nu îl ştiu./ Doctor Scubli controlează/ capul vitei şi oftează./ Am fost doctor mult vestit,/ vacile le-am doctorit/ şi de sat am fost iubit.

N-o fost fostă-n sat la mine,
Om mai vrednic la bovine
De zâce’i că-s ca un vrac,
De nu mă-nbrăcam-n frac.
Vezi, tu, c-am ajuns-n Rai,
Nu-i bai, că mă ieu de crai.
Dară n-am ce face aci
Număr să număr gândăci
De prin pomi și din verdeață.
Gura Domnului-i dulceață,
O văzut că-s abătut
O făcut ce s-o putut
M-o trimis pe scară-n jos
Pân’ la dracu’ ăl vânjos
Să-i curăț copitele
Și să-i drămui vitele.
(D.B.)

 

 

Vai, săraca lumea me,/ iute am trecut prin ie,/ că mi-o fo’ dragă lumea/ pân-am putut învăța/ din taragot a cânta/ și-n lume cât m-am aflat/ Grig Profesoru’ m-o strigat./ Viață bună am avut,/ da’ și greu am petrecut./ Mamă, nevastă și fată,/ Dumnezeu vă răsplătească,/ să mă pomeniți pe mine/ cât veți mai trăi pe lume,/ că eu viața o lăsai/ la cei 48 de ani.

Foaie neagră, trefla-ntoarsă
Printre focuri carnea-i arsă.
De cântat m-am săturat
La Satana în palat.
Zi și noapte prins în chefuri
Cu draci spâni și pațachine,
Zic din taragot cu spaimă
La ospățul de pe urmă.
Asta-mi iaște ispășirea
Chinu’ fără de ieșirea
Trist să cânt spre veselirea
Jivinuțelor din Iad.
Lăutar să fiu, nea Grigă,
Lăutar plin de oftică,
Pentru că poftesc și eu
La plăceri și mâncărică
Dară dracii nu mă lasă
Să îmbuc niciun pateu,
Nici gurița să-mi atingă
Vinișor sau muierușcă.
(M.C.)

 

Aci eu mă odihnesc/ Gocea George mă numesc/ Foaie verde singerel/Fost-am fecior tinerel/ Din a mea copilărie/ Bicicleta-m plăcea mie/ Iată ce mi s-a întâmplat/ Cu cuțitu m-a tăiat/ Și pe loc am reposat./ Tu moarte curat nume/ Că tânăr m-ai dus din lume/ Că viața mi-o luai/ La 22 de ani la 1949.

De aș și știut când am pierit
Câte roți în Rai or și
Mă duceam ioi ioi de când
Bicicleta hăpt în râp
Amu tăt mă dau prin nori
Și chiar de mai pic un pic
Tăt în nori oi nimeri
C-aci sus cu înjerii
Fără mânuri, c-un picior
Că io-s mândru die fecior.
(S.K.)

Despre autor

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Actualmente este profesor la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (2002-2016). Este, de asemenea, redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”. A publicat 8 cărți de poezie, cele mai cunoscute fiind: „Oceanul Schizoidian” (1998, 2006); „Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane” (2002, 2016); „Kore-Persefona” (2004); „Coma” (2008); „California (pe Someș)” (2014). A publicat 2 cărți experimentale de poezie, la patru mâini, alături de Andrei Codrescu („Submarinul iertat”, 2007) și Marius Conkan („Ținutul Celălalt”, 2011). Ca prozatoare a publicat 7 cărți, cele mai cunoscute fiind: „Tricephalos” (Editura Dacia, 2002); „Nebulon” (Editura Polirom, 2005); „Naşterea dorinţelor lichide” (Editura Cartea Românească, 2007); „Angelus” (Editura Humanitas, 2010) și „Un singur cer deasupra lor” (Editura Polirom, 2013, 2015). Ca eseistă, Ruxandra Cesereanu a publicat 8 cărți și a coordonat tot atâtea.

Scrie un comentariu