Plicul lui Pașadia

Bardul şi brandul

La drept vorbind, sînt îngrijorat de renaşterea lui Adrian Păunescu. Nu că n-aş îngîna versurile lui cîteodată (deşi poezia pe care o cîntă Nicu Alifantis într-o reclamă mi se pare superfluă, e bine că se cîntă doar două strofe) şi chiar eu susţin, de cîte ori am prilejul, că etica literaturii se deosebeşte radical de cea a vieţii – nu trebuie să fii „mare om” ca să fii un mare talent.

Şi totuşi. Omul acesta l-a cîntat pe Ceauşescu în modul cel mai „bardizat” cu putinţă. Omul acesta a fost un şovin destrăbălat în toate momentele vieţii lui televizate, un român cu alură de Goga fără cunoaşterea culturii maghiare pe care Goga, totuşi, a avut-o. Pot să pricep că a ajutat formaţii şi cîntăreţi importanţi, dar Cenaclul „Flacăra” mie, unuia, îmi aminteşte de o rezistenţă prin cultură destul de cinică şi, oricum, la ani lumină de luările de poziţie ale unor Doina Cornea sau Paul Goma. Din partea lui, dictatura putea continua încă mii de ani în acordurile lui Şeicaru şi Socaciu.

Acum, văd afişele cu el şi mi se strînge inima. Mentalitatea maselor e încă şi acum nebuloasă, ele cred că cel care a scris versuri frumoase e şi un exemplu moral. Ca să nu mai vorbim de faptul că orice rimează e „frumos”. Îmi păstrez dreptul să-mi placă versurile lui, şi să mă indispun din cauza brandului lui renăscut.

Parteneriat media


Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu