Atelier Flash fiction stories

Caniculă

Femeia tânără stă în balcon și udă mușcatele. Balconul e închis cu geamuri, dar nu are perdele. Soarele arde și pe spatele gol al femeii curg pârâiașe de apă. Unul coboară printre sânii goi.

De la o fereastră, un bătrân o urmărește cu privirea. Ea se preface că nu-l vede și își udă mai departe florile. Se șterge cu palma între sâni, ridică semeață capul, apoi intră în cameră.

Sună soneria. Femeia, acum îmbrăcată cu pantalonași scurți și un tricou alb, deschide ușa.

-Bună ziua, domnișoara Lara. Am venit doar să vă spun să vă fie rușine. Nu așa trebuie să vă purtați cu un om bătrân! spune bărbatul, puțin adus de spate.

-Nu înțeleg ce vreți să spuneți, domnule Vasile. Nici măcar nu am ieșit din casă! zâmbește inocent Lara.

-Ei lasă, că știi tu foarte bine la ce mă refer. Să nu se mai repete! bombăne amenințător Vasile. Apoi se întoarce cu spatele și pleacă.

A doua zi, temperatura e la fel de mare. Florile strigă după puțină apă. Iar Lara, sensibilă la dorințele lor, le udă cu o stropitoare mică, verde. E tot în pantalonași scurți, fără tricou, dar și-a pus o pereche de ochelari de soare și o pălărie mare, albă pe cap. La fereastră o așteaptă Vasile, cu chelia șiroind de apă și roșie de la soare.

După câteva minute, sună soneria.

-Domnișoară Lara, dacă nu încetați, chem poliția. V-am urmărit expre, am vrut să văd dacă v-ați cumințit. Așa nu se mai poate.

-Domnule Vasile, aveți dreptate. Promit să nu mai fac. Dar e atât de îngrozitor de cald! spune femeia, țuguindu-și buzele.

Peste câtva timp, într-o seară, are loc o ședință pe scara blocului. Domnul Vasile, în calitate de șef de scară, o prezidează. Se discută tragerea la răspundere a celor care nu și-au plătit întreținerea. Cele mai mari restanțe le are Lara.

Lara e îmbrăcată cu o fustă neagră, puțin deasupra genunchilor, și o bluză fără mâneci, cu buline albe și negre.

-Vă rog să mă scuzați, știți, am trecut printr-o perioadă mai grea, spune ea, cu ochii în pământ.

-Dragi colegi, dacă sunteți de acord, și eu aș propune să o mai păsuim pe domnișoara Lara. E o colocatară foarte… foarte… bună, aș zice, își îngrijește florile cu multă grijă, nu a făcut niciodată scandal, în fine, tot ce trebuie. Eu zic să-i mai dăm câteva luni.

Se aud murmure de dezaprobare.

-Dar atunci cum facem cu ceilalți? Nici ei nu au făcut scandal! Nu e cinstit așa, spune o voce.

-Da, bine, bine. Cei care nu și-au plătit întreținerea de mai mult de trei luni să ne cumpere câte o bere rece. Supun la vot. Cine este pentru? Împotrivă? Abțineri? Bun, deci așa rămâne.

Lara îi cumpără o sticlă de bere domnului Vasile. I-o servește cu un șervețel alături, pe masa lungă, de lemn din spatele blocului. Ea îi zâmbește recunoscătoare, iar el îi privește lung decolteul, ascuns de bluza prea sobră.

 

Despre autor

Anca Goja

Anca Goja

Anca Goja (n. 1978, Baia Mare) a absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrative la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. A publicat volumele de proză scurtă „Zăpadă neagră și alte povestiri” (Tracus Arte, 2014), „Fabrica de fericire” (Școala Ardeleană, 2016) și „360 de grade” (Editura Paralela 45, 2018). Apare în mai multe antologii, precum „Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism” (Polirom, 2014) și „Cartea copilăriilor” (Polirom, 2016).

Scrie un comentariu