Blitz-proze

Ceaşca de ceai

Lîngă piciorul sculptat al veiozei se află o ceașcă de ceai. E de o eleganță sobră, pe care o degajă subtil, fără ostentație, prin ținuta ei impecabilă. Cîteva dungi aurite discret brăzdează suprafața ei străvezie. Un model rafinat, în nuanțe de albastru, se prelungește ingenios pînă pe farfurioara suport. Toarta, ca un gît de lebădă. Se vede lucrul de calitate. Porțelan veritabil, o adevărată încîntare a ochiului și a sufletului.

Lîngă această bijuterie, carnetul meu de însemnări. O imagine jalnică. Ros pe la margini, cu coperți murdare, pătate de degete. Contrastul este izbitor. Ridic carnetul cu două degete și-l arunc în silă. În traiectoria sa, carnetul atinge ceașca de ceai, îi imprimă o alunecare rapidă și nu mai apuc să prind nici măcar farfurioara. Adun cioburile, cu lacrimi în ochi. Deodată, descopăr sub stratul strălucitor cel mai banal material din care se poate confecționa o ceașcă și o farfurioară. Iar pe un ciob se zărește urma unei ștampile edificatoare.

O, bunul meu carnet, iarăși am dat de aparențe. Și aici, în strîmtul meu birou, ca și afară! Afară însemnînd: stradă, ședință, aprozar, conferință de presă, vizită, prieteni, iubită, meci, întreprindere, măturător, șef, autobuz, nevastă, teatru… La coș cu cioburile și să ne apucăm de lucru!

Mă așez la birou. Am să mă folosesc de cuvinte pentru a sparge aparențele și a da la iveală adevărul!

Umplu colile albe cu înverșunare, în timp ce scrîșnesc din dinți și mormăi nemulțumit, transpirînd în căușul palmelor. Dar, cu cît înaintez mai mult, printre gîndurile mele răsare un colț de îndoială. Încep să încetinesc ritmul pînă mă opresc. Nu mai pot continua. Nu mai are rost. Trebuie să revăd paginile. Îndoiala a născut un semn de întrebare. Dacă eu am fost cel care s-a înșelat, iar ceașca de ceai și farfurioara erau, totuși, din porțelan veritabil?

Eu nu fac altceva decît să pun semne de întrebare. Strădaniile mele sînt pentru a le găsi exact locul și timpul cînd trebuie puse. Răspunsuri vor da alții. Dacă nu azi, poate mîine…

 

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu