Plicul lui Pașadia In memoriam

Conferința amintirilor

Săptămîna trecută a avut loc un eveniment extraordinar la Facultatea de Litere a UBB Cluj. Lui Andor Horváth, colegul nostru care a plecat dintre noi în mod neașteptat anul trecut și care ar fi împlinit 75 de ani chiar acum, i s-a consacrat o conferință la care am discutat despre temele lui preferate: Proust, Saint-Simon, literatura franceză în general, puterea și relația cu ea, literatura română.

S-a născut în 1944 și a murit în 2018. A fost secretar de stat în Ministerul Culturii condus de Andrei Pleșu, căruia i-a și tradus două volume. A absolvit Secția franceză-maghiară la Cluj și a știut foarte multe despre literatura franceză: una dintre prelegeri a vorbit chiar despre faptul că, dintre traducătorii maghiari ai romanului „În căutarea timpului pierdut”, el este cel mai temeinic.

În 2016 a publicat o carte cu titlul „Carte de vizită. Cum am devenit maghiar”, în care și-a „conspectat educația”, ca să zic așa, și care a fost lansată la Cluj de Sorin Antohi, care a venit și acum la Cluj (în treacăt fie spus, fiind unicul român care a venit și a stat pînă la capăt).

Dar Andor Horváth a fost și un traducător și un redactor pentru literatura și cultura română: a publicat o antologie din eseiștii români interbelici, una din memorialiștii români interbelici, a tradus din Panait Istrati, Radu Enescu, Neagu Djuvara. A fost un intelectual rafinat, care și-a asumat și rolul de intermediar între culturile română și maghiară.

În același timp, a fost și un profesor excelent, care a știut să-și medieze erudiția fără a o „ieftini”. A fost cineva în cel mai bun sens al cuvîntului.

„Cîteodată nu ascult Mahler. Simt cum mă duce la vale” – mi s-a confesat odată; era și un mare meloman. Nu credeam că destinul îl va duce atît de la vale atît de devreme.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu