Plicul lui Pașadia In memoriam

Conferința amintirilor

Săptămîna trecută a avut loc un eveniment extraordinar la Facultatea de Litere a UBB Cluj. Lui Andor Horváth, colegul nostru care a plecat dintre noi în mod neașteptat anul trecut și care ar fi împlinit 75 de ani chiar acum, i s-a consacrat o conferință la care am discutat despre temele lui preferate: Proust, Saint-Simon, literatura franceză în general, puterea și relația cu ea, literatura română.

S-a născut în 1944 și a murit în 2018. A fost secretar de stat în Ministerul Culturii condus de Andrei Pleșu, căruia i-a și tradus două volume. A absolvit Secția franceză-maghiară la Cluj și a știut foarte multe despre literatura franceză: una dintre prelegeri a vorbit chiar despre faptul că, dintre traducătorii maghiari ai romanului „În căutarea timpului pierdut”, el este cel mai temeinic.

În 2016 a publicat o carte cu titlul „Carte de vizită. Cum am devenit maghiar”, în care și-a „conspectat educația”, ca să zic așa, și care a fost lansată la Cluj de Sorin Antohi, care a venit și acum la Cluj (în treacăt fie spus, fiind unicul român care a venit și a stat pînă la capăt).

Dar Andor Horváth a fost și un traducător și un redactor pentru literatura și cultura română: a publicat o antologie din eseiștii români interbelici, una din memorialiștii români interbelici, a tradus din Panait Istrati, Radu Enescu, Neagu Djuvara. A fost un intelectual rafinat, care și-a asumat și rolul de intermediar între culturile română și maghiară.

În același timp, a fost și un profesor excelent, care a știut să-și medieze erudiția fără a o „ieftini”. A fost cineva în cel mai bun sens al cuvîntului.

„Cîteodată nu ascult Mahler. Simt cum mă duce la vale” – mi s-a confesat odată; era și un mare meloman. Nu credeam că destinul îl va duce atît de la vale atît de devreme.

Parteneriat media

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu