Plicul lui Pașadia

De ce?

În „Și mai morocănoși”, John o cucerește pe Maria Ragetti (Sophia Loren). Cînd e pe punctul de a rămîne peste noapte la frumoasa vecină, i se confesează:

„- Cînd ai fost ultima dată cu o femeie?

-Pe 15 septembrie… 1977”, adică cu mulți ani înainte.

Nu sînt importante cifrele, ci structura frazei în românește, care este identică cu structura din engleză. În maghiară, ar suna așa: „1977. szeptember 15-én”.

Nu încetez să fiu uimit de deosebirea dintre limbi, deosebire care mă face să-i admir și mai mult pe traducătorii cu har. „N-ai să vii și n-ai să morți” – versul acesta a fost tradus la fel de magistral de Domokos Szilágyi, unul dintre marii poeți maghiari, deși în maghiară nu se poate reda jocul de cuvinte. Recent dispărutul Sándor Kányádi a montat în propriul său poem, una dintre capodoperele sale, „Halottak napja Bécsben”, un fragment dintr-o poezie de Ioan Alexandru: „tu ești văpaie fără grai/ de dincolo de matca mumii” – acesta e, de mult timp, un fragment și dintr-o poezie maghiară.

Sau dacă ne gîndim la traducerile romanelor. „Enigma Otiliei” nu a fost tradusă așa; traducătorul László Lőrinczi a „găsit” titlul „A titokzatos lány”, prenumele fiind neorganic într-un titlu maghiar. Regretata Anamaria Pop a tradus „Emlékiratok könyve”, romanul-fluviu al lui Péter Nádas, prin „Apocalipsa memoriilor” în loc de „Cartea memoriilor”.

Sigur, e și multă subiectivitate aici, care este, însă, o consecință a diferențelor dintre limbi. Un om ca mine nu obosește niciodată să se întrebe: de ce?

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu