Plicul lui Pașadia

Desenul din covor

„De ce zici că Herta Müller e o scriitoare de limbă română?”

Întrebarea mi-a pus-o un prieten, citind eseul pe care l-am scris despre cartea Zsófiei Balla, poetă născută la Cluj și care trăiește la Budapesta. „Cuibul de viespi” este un volum de eseuri în care Balla și-a adunat parcă toate amintirile, bucuriile și tristețile din viața ei începută în 1949, viața unui om de origine evreiască – maghiară în România și străină în Ungaria.

Într-adevăr, de ce am scris asta? Herta Müller s-a născut în România, dar scrie în limba germană. Nu-mi explic greșeala. Sau îmi explic doar spunîndu-mi ceea ce îmi spun mie însumi și le spun tuturor celor cu care stau de vorbă pe această temă: identitățile rigide nu conturează persoana întreagă a unui om, a unui individ. Altfel, ajungem la disputele prostești și meschine de genul „oare Nobelul Hertei Müller e o mîndrie pentru România?”. Eu cred că da, este un motiv de mîndrie. Sigur, nu a României care a urmărit-o, a umilit-o prin delatori și securiști, ci a României „înalte”, ca să zic așa. Kertész a scris în limba maghiară, credeam că nimeni nu se poate lega de el – și uite că mulți au făcut-o. Deși problema pe care o expune el în „Fără destin” este una majoră și este a Ungariei, a culturii maghiare din secolul al XX-lea, aceasta fiind lipsa de destin a unui evreu maghiar.

De departe, lucrurile arată foarte simplu. Cînd te apropii, începi să vezi desenul din covor.

https://dunszt.sk/2019/10/17/szorongo-darazs/

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu