Citiri cu coada ochiului

Despre vinovăția de a nu putea citi toate cărțile. Cu un P. P. S. despre sinele lui Montaigne

Ante scriptum

Dacă proprietarul nu este un spirit îngust, de obicei, cărţile prea multe trezesc în posesor un sentiment de anxietate sau chiar de vinovăţie. Nu va fi niciodată în stare să le citească pe toate.

Dacă este un spirit îngust, un biblioman, el va trăi un sentiment de pasivitate satisfăcută: are la ce se uita. Cititorul sensibil devine însă neliniştit. Niciodată nu le va putea consulta pe toate. Niciodată nu va ajunge la „capătul” lor. Nu există, din păcate, o ultimă carte. Toate sînt pen-ultima. Ante-pen-ultima…

Aceasta explică, poate, invenţia unor cărţi care nu produc nici vinovăţie, nici îngrijorare, nici tristețe, fiindcă nu pretind să fie citite în întregime. Mă refer la enciclopedii, dicţionare, bibliografii sau lexicoane. Enciclopedia (rînduită alfabetic; sînt şi enciclopedii sistematice) se citeşte, ca şi dicţionarul, pe sărite. Sari din ram în ram ca o vrăbiuță fericită. În urma acestei lecturi fragmentate, nu simţi nici o vinovăţie. Nimeni nu citește un dicționar mitologic de la un capăt la altul. În rest, din mulţimea nesfîrşită a cărţilor, putem citi, de-a lungul unei vieţi dedicate studiului, doar câteva mii, cinci-șase mii, s-a spus. Şi, să nu uităm, într-un singur an de zile, editurile „aruncă” în librării cel puţin un milion de titluri. La fiecare trei secunde se publică o carte nouă. Enorm!

Pentru acest motiv, Dr. Samuel Johnson (1709-1784), autorul poemului intitulat „Deșertăciunea dorințelor omenești”, a spus o dată că nici un alt loc pe pămînt nu trezeşte mai multă deznădejde şi mai multă zădărnicie decît biblioteca. Iar lectura unui catalog, a unei liste bibliografice, așadar, devine obligatoriu o lecţie de umilinţă.

Baltasar Gracián a exclamat, la rîndul-i: „E atît de mult de învăţat, atîtea lucrări, atîtea manuale şi atît de puţin timp de trăit”. În constatarea lui Gracián (1601-1658) sesizăm, mai degrabă, un sobru sentiment melancolic decît vinovăţia că nu va reuşi să ajungă la sfîrșitul bibliotecii, la ultima carte de pe ultimul raft.

Post scriptum

Am scris rîndurile de deasupra și, după un vechi obicei nicasian, am ieșit să-mi fac plimbarea de seară în parcul inspirat numit de ieșeni „Piața Voievozilor”. Cînd mă plimb, îmi trec tot felul de idei prin cap. Cum e și firesc la un om de vîrsta mea. Nu vi le spun pe toate. Mai țin și pentru data viitoare. Doar atît voi divulga în seara asta friguroasă: mi-am amintit (printr-o iluminare!) că, în „Memoria lui Shakespeare”, Borges spune cîteva lucruri interesante (cu care, se înțelege de la sine, nu sînt de acord) despre ce este și ce înseamnă să cumperi o enciclopedie.

Citez pasajul: „Cine cumpără o enciclopedie nu cumpără fiecare rînd, fiecare paragraf, fiecare pagină şi fiecare gravură; cumpără simpla posibilitate de a cunoaşte unul dintre aceste lucruri. Dacă aceasta se întîmplă cu un lucru concret şi relativ simplu, dată fiind ordinea alfabetică a părţilor, vă puteţi desigur închipui ce se poate întîmpla cu un lucru abstract şi variabil, ondoyant et divers, cum este memoria unui mort” (traducere de Andrei Ionescu).

Post post scriptum

Aș preciza faptul că sintagma „ondoyant et divers” aparține, în realitate, lui Michel de Montaigne și caracterizează sinele oricărui om: nu rămîne niciodată unul și același. Pe Montaigne descoperirea acestui fapt (intermitența sinelui, mobilitatea lui) l-a pus pe gînduri. Cum adică: sinele meu de azi e diferit de cel de alaltăieri? Și dacă e mereu diferit, Montaigne cel de azi mai poate fi unul și același cu Montaigne cel de ieri? Parcă nu. Și dacă lucrurile stau chiar așa, mai am voie să mă numesc Michel Eyquem de Montaigne? Sau trebuie să-mi iau un nou nume? Et caetera

Despre autor

Valeriu Gherghel

Valeriu Gherghel

Este absolvent de Filosofie. Este profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat două cărți la Editura Polirom: „Porunca lui rabbi Akiba” și „Breviarul sceptic”. A fost nominalizat la multe premii, dar nu a primit deocamdată nici unul. Lucrează la un volum despre „rescrierea sinelui”.

Scrie un comentariu