Atelier

Deznodat

În fiecare an, pe data de 25 iulie, stațiunea Băile Olănești se sufocă de turiști veniți din aproape toate colțurile lumii: Sydney, Cairo, Moinești, New Mexico, Medgidia, Kuala Lumpur, Buenos Aires, Arad, Tübingen, Napoli, Chicago, Madrid, Caracas, Islamabad, Wellington, Bloefomtein și Chișinău. Nu lasă să se observe că se cunosc între ei, sosesc separat, în grupuri de câte doi-trei, unii cu autoturismele personale, alții cu avionul, apoi cu trenul până la Râmnicu Vâlcea, iar de acolo cu o linie de autobuz. Cu toții fac parte din secta Deznodătorilor, despre care se știe că a luat naștere cândva prin anii ’30 ai secolului trecut chiar aici, când în stațiune ar fi sosit într-un cantonament de două săptămâni echipa de fotbal Zimbrul Piatra Neamț, antrenată pe atunci de domnul Saul Moser, profesor de filosofie la un liceu în orașul de sub Pietricica.

Deznodătorii din ziua de azi sunt în mică parte urmașii direcți, nepoții, strănepoții sau fiii deznodătorilor de atunci, a căror doctrină se răspândise în lumea întreagă în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, când părăsiseră pe rând localitatea natală și țara, mai întâi din cauza ocupației germane, iar pe urmă a celei rusești, și trăiseră în exil doar cu credința în deznodat, care le fusese insuflată de antrenorul lor, domnul Saul. Se pare că acesta ar fi fost unul dintre primii admiratori ai lucrărilor tânărului Eliade și că, în disperare de cauză, fiindcă echipa sa nu reușise să câștige nici un meci de mai bine de șase ani, alcătuise dintr-un colaj de diferite credințe orientale, într-o singură noapte, în timp ce se plimba de la un perete la altul al camerei în care fusese cazat și fuma țigară de la țigară, un ritual capabil să le descătușeze elevilor săi energiile. Ceva mai tîrziu, pe la mijlocul anilor ’70, unii răuvoitori au spus că ritualul acela n-ar fi fost altceva decât o manipulare psihologică rudimentară, fiindcă inițial constase doar în obligarea fotbaliștilor să deznoade șireturile de la toate ghetele echipei, pe care, în dimineața de dinaintea partidei amicale cu Ripensia Timișoara, le găsiseră în vestiar, formând o adevărată rețea, asemănătoare plaselor de pescuit. Zimbrul câștigase cu totul surprinzător acel meci, cu un neverosimil scor de 8-2, iar de atunci ritualul deznodatului se extinsese, în rîndul familiilor și al prietenilor fotbaliștilor amatori, de la șireturi la tot ce putea fi înnodat: mâneci de cămașă, craci de pantaloni, șosete, baiere de căciulițe, prosoape, cearșafuri, curele, cabluri, juvelci. Așa a apărut secta Deznodătorilor.

Conform credinței lor, a deznoda e un act de creație, asemănător celui prin care lumina a fost despărțită de întuneric, apele de pământ, peștii de păsări, mamiferele de reptile, femeia de bărbat, iar succesivele diviziuni sociale ale muncii au condus la progresul din ziua de azi și așa mai departe. Pentru Deznodători există întotdeauna un „și așa mai departe”, fiindcă ei nu văd creația ca pe un act finit, care s-a terminat odată, demult, ci, dimpotrivă, ca pe un proces care continuă. Dacă, după Big-Bang-ul ințial, universul se extinde în continuare, înseamnă că deznodatul nu se termină niciodată, așa cum s-a văzut deja din despărțirea poeziei de proză, a filmului de fotografie, a departamentului de branding management de cel de resurse umane, a ciocolatei în cea cu lapte și neagră, a grădinilor în cele de tip francez și grădini englezești, a televizoarelor în cele cu plasmă și cu cristale lichide, a pantalonilor în cei cu nasturi sau cu fermoar. Deznodatul înseamnă evoluție, viață, diversitate, răbdare. Pentru deznodători, răul a apărut în momentul când Alexandru cel Mare a tăiat nodul gordian, în loc să-l dezlege, fiindcă acela a fost un act de violență, repercutat prin unde energetice negative la nivelul întregului univers.

Nu nodurile sunt, în viziunea lor, partea întunecată a lumii. Ele sunt doar reversul a tot ce poate să existe vreodată. De aceea, în ajun de Deznodat, pe 24 iulie, când abia au ajuns la Băile Olănești, deznodătorii se adună pe un tăpșan din împrejurimile stațiunii și înnoadă tot ce au adus în bagaje cu ei. Așa cum creștinii se prefac, în dimineața de Crăciun, că un moș le-a pus darurile sub brad, de Deznodat, deznodătorii se apucă să deznoade tot ce înnodaseră cu o seară mai înainte și au încredere că undeva, la un nivel care lor le rămâne inaccesibil, energiile universului se deznoadă și ele altfel, într-un mod care o să le fie favorabil și care o să-i ajute să câștige orice confruntare ar avea în anul care urmează.

Credit foto: Dirk Skiba

Parteneriat media


Despre autor

T.O. Bobe

T.O. Bobe

T. O. Bobe s-a născut în 1969 la Constanţa. În 1995 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. A fost, pe rând, magaziner în portul Constanţa, secretar literar la Teatrul Mic din Bucureşti, redactor şi scenarist de televiziune, copywriter, iar în prezent este scriitor liber-profesionist. Volume individuale: „Bucla” (Univers, 1999; Humanitas, 2015), „Darul lui Moş Crăciun” (Humanitas, 2003, 2011, 2017), „Cum mi-am petrecut vacanţa de vară” (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), „Centrifuga” (Polirom, 2005), „Contorsionista” (Humanitas, 2011). Volume colective: „Tablou de familie” (Leka-Brâncuş, 1995), „Cartea cu bunici” (Humanitas, 2007), „Bookătăria de texte şi imagini” (Clubul Ilustratorilor, 2009), „Lexikon der sperrigen Wörter” (Merz & Solitude, 2010), „Primul meu job” (Art, 2011). Volume traduse: „Zentrifuge” (Merz & Solitude, 2004).

Scrie un comentariu