In memoriam

Dietetica lui Alex. Leo Şerban

Vă propunem, în memoria criticului de film Alex. Leo Şerban (sau a.l.ş., cum mai semna) – dispărut, la doar 51 de ani, pe 8 aprilie 2011 – un colaj de citate din „dieteticile” sale, „Dietetica lui Robinson” (Editura Curtea Veche, 2006), respectiv „mica dietetică”(Editura Art, 2011, apărută postum) – două volume care dau clasă, avant la lettre, tuturor cărţilor de self help care au invadat de atunci încoace piaţa editorială românească şi vieţile cititorilor-consumatori.    

Poet, prozator şi eseist, traducător, critic de film şi artist vizual, Alex. Leo Şerban a fost un adevărat dandy, care – asemenea celebrelor personaje-dandy din secolul al XIX-lea, Des Esseintes (din romanul „À rebours”/ „În răspăr” de Huysmans) şi Dorian Gray (personajul lui Oscar Wilde, el însuşi un dandy fin de siècle) – şi-a făcut din viaţă o operă de artă (a lăsa în urmă, „ca o carte bine scrisă, viaţa ta întreagă – trăită frumos…”) şi a practicat – în mod „dietetic” – un cult al plăcerii. 

Despre Alex. Leo Şerban mai puteţi citi pe Literomania aici (o cronică semnată de Adina Diniţoiu la eseul său în franceză pe marginea romanului „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust, publicat postum, în 2013), aici şi aici (poeme din volumul „Alte camere, alte glasuri de ieri”, apărut, de asemenea, postum, în 2011). 

Aşadar:

 *

„Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune. Calea nu este simplă – şi nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea. «Sculptura sinelui» ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus – cele care-ţi provoacă disconfort şi te fac nefericit… Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, «secretul»: a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci. E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi…” („Dietetica lui Robinson”)

*

„Unul dintre motivele pentru care am acceptat să public „Dietetica lui Robinson” (care e mai mult schiţa unei cărţi decât o carte propriu-zisă) a fost acela de a propune o caligrafie de viaţă (s.a.). Nu i-aş zice – şi nu i-am zis – «filozofie» pentru că sună pretenţios; şi nici «etică» nu m-a lăsat inima să-i spun – pentru că nu mă pricep. Dar o caligrafie (adică o dietetică, s.a.), da: cartea-care-nu-e-carte lăsa să transpară, printre rânduri, dorinţa de a înfrumuseţa viaţa. Nu cu ghirlande şi alte zorzoane, ci – dimpotrivă – cu puţine lucruri şi cât mai multe experienţe frumoase (ceea ce anglo-saxonii numesc «quality moments»). Să laşi în urma ta, ca o carte bine scrisă, viaţa ta întreagă – trăită frumos…” („mica dietetică”)

*

„Florile sunt atât de frumoase că nu mă lasă inima să le abandonez în parc. Ştiu că există şi oameni obtuzi care consideră că ceea ce fac eu este o infracţiune. O fi, nu zic nu, dar este o infracţiune estetică: doresc să fiu înconjurat de frumos. Trandafirul este frumos, deci trebuie să-l am. Frumosul este gratuit, dar trebuie să ai curaj să furi ceea ce este gratuit! Aceasta este filozofia mea de viaţă” („mica dietetică”)

*

Să stai în casă la Paris 

Pentru că magazinele, parcurile, străzile & «avenue»-urile sunt ticsite de turişti.

Pentru că, oricum, ştii Parisul pe dinafară şi e ca şi când ai locui în el.

Pentru că e un lux.

Pentru că”

(„mica dietetică”) 

 

Parteneriat media

Despre autor

Literomania

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu