Plicul lui Pașadia

Discursuri și discursuri

În ultimul timp, mi-am făcut o pasiune din a viziona filmuleţele video de acceptare a premiilor AFI și Oscar, și de apreciere a actorilor care le-au primit. Sînt și mari dezamăgiri: Anthony Hopkins nu spune nimic din ce ar putea să spună numai el cînd i se acordă Oscarul pentru „Tăcerea mieilor”, nici Al Pacino nu strălucește. Cîteodată, m-am înfuriat de-a dreptul, de pildă atunci cînd Gabriela Anwar face glumițe despre corpul ei tînăr în brațele lui Al Pacino. Nu e nimic mai trist decît să ne considerăm numai un ambalaj bun de atins.

Un discurs destul de bun e acela al lui Dustin Hofmann cu ocazia Oscarului pentru „Kramer contra Kramer”, mai ales datorită modestiei cu care spune că nu poate concepe că i-a învins pe Al Pacino sau pe Robert Duvall. Dar sînt două discursuri excelente între cele pe care le-am văzut pînă acum: cel al lui Gregory Peck și cel al lui Sean Connery. Nu mă pot gîndi decît la faptul că generația cărții a avut, într-adevăr, ce să spună și că altă lume a fost aceea în care un mare actor s-a împrietenit cu Harper Lee. Un alt semn că îmbătrînesc.

Sigur că discursurile astea sînt simple momente în cadrul unei festivităţi. Ele rămîn totuși datorită Youtube-ului, și au efect cu mult timp după rostirea lor. Îl voi iubi pe Robert de Niro cît voi trăi, dar știu deja că inteligența lui nu e una discursivă sau că rostește discursuri mult mai bune cînd nu este printre actori (cf. discursul său la New York University Tisch School of the Arts). Pe Gregory Peck nu l-am îndrăgit așa de mult și iată că trebuie musai să mă uit la filmele lui. Viața e o vrajă.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu