Citiri cu coada ochiului

Filosofia mîței. Sau cum să tragi mîța de coadă fără să te zgîrie

Scriitorul romantic german E. T. A. Hoffmann a scris, pe la 1820, o carte voluminoasă, care cuprinde „Părerile despre viaţă ale motanului Murr”. Nu e doar o compunere amuzantă, ci şi un veritabil tratat filosofic.

Motanul Murr este, după propria-i mărturisire, un „étudiant en belles lettres”. Confesiunea lui reprezintă o parodie a aşa-numitului Bildungsroman, a „romanului unei formări”. Ea consemnează:

a) păreri despre inscrutabila enigmă a eternului feminin, despre relaţia dificilă dintre suflet şi trup, despre unele opere ale clasicilor greci şi latini, despre nestatornicia umană, despre lipsa de îndurare a destinului, despre iubire, suferinţă, moarte, deșertăciune etc.

b) caracterizări metafizice ale sentimentului amoros: „Judecînd după cîte am citit și știu, dragostea n-ar fi decît o stare psihică morbidă, care, la specia umană, se manifestă ca demență parțială, deoarece un obiect este luat drept altceva decît este în realitate. De pildă, un bondocel de fată, care cîrpește ciorapi, o iei drept zeiță”;

c) efuziuni poetice demne de Jean-Jacques Rousseau: „O, Natură, măreaţă şi sublimă Natură! Simt în pieptul meu înfiorat întreaga ta voluptate, întregul tău farmec! Suflul tău mă învăluie ca o şoaptă tainică”;

d) meditaţii despre simţul cel mai preţuit de filosofii platonicieni, văzul: „O, văzul! Minunată, splendidă obişnuinţă, fără de care ar fi foarte greu să te menţii în viaţă. Ferice de cei înzestraţi cu harul de a se deprinde atît de lesne ca şi mine cu vederea!”;

e) opinii ale unor terţi (maestrul Abraham, magicianul proprietar al lui Murr) despre cotoi: „motanul Murr este animalul cel mai plin de haz din lume, un adevărat măscărici; totuşi, e cuminte şi manierat” sau „Pe motanul Murr, înţeleptul, eruditul filosof şi poet, moartea l-a răpus în mijlocul strălucitei sale cariere…”.

Mai demult, Editura Art a publicat, în traducere, o nouă carte din categoria zoofilosofiei, „Viaţa şi opiniile filosofice ale unei pisici”, redactată de istoricul literar francez Hippolyte Taine (1828-1893). Este un text succint, care atestă, încă o dată, disponibilităţile cogitative ieşite din comun ale speciei pisiceşti, mai cu seamă cînd face parte din secta gînditorilor cinici. Îl recomandăm tuturor iubitorilor Sophiei şi îndeosebi proprietarilor de pisici.

În redactarea acestei note am folosit:

E. T. A. Hoffmann, „Părerile despre viaţă ale motanului Murr. Împreună cu fragmente din biografia capelmaistrului Johannes Kreisler alcătuită din foi de maculatură răzleţe”, traducere de Valeria Sadoveanu, în „Opere alese”, Editura Pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1966, pp. 201-614.

Hippolyte Taine, „Viaţa şi opiniile filosofice ale unei pisici”, traducere din franceză de Raluca Dincă, text urmat de „O seamă de pisicovenii franţuzeşti”, în transpunerea lui Şerban Foarţă, Editura Art, Bucureşti, 2009, 72 p.

Recomandare Literomania

Despre autor

Valeriu Gherghel

Valeriu Gherghel

Este absolvent de Filosofie. Este profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat două cărți la Editura Polirom: „Porunca lui rabbi Akiba” și „Breviarul sceptic”. A fost nominalizat la multe premii, dar nu a primit deocamdată nici unul. Lucrează la un volum despre „rescrierea sinelui”.

1 comentariu

  • Tocmai recitesc ETA Hoffmann! Un superb scriitor, mai ales ca-l pot gusta direct in germana. Felicitari!

Scrie un comentariu