Poezie Traduceri

„Food Line” (poeme) de Sotirios Pastakas

Un cotor de măr.
Cineva stătea aici
mușcând dintr-un măr.
Apoi a dispărut. În aceeași zi
în care Istoria a consemnat trei
decese în centrul Atenei.
În alt loc, cineva
și-a abandonat chiștocul de țigară
înainte de a dispărea.
Istoria consemnează numai
cotoare de măr, cadavre și cenușă.

*

Am pus masa pentru o persoană.
Pentru mine. Am dat drumul la teveu.
M-am așezat. Pentru a salva capitalismul
ni se cere tuturor să facem sacrificii.
A sunat telefonul. Ai întrebat
dacă poți veni la mine.
Se putea. Am stins teveul.
M-am ridicat. Capitalismul
are o hemoragie puternică și este pe moarte. Am zis eu.
Am schimbat masa de masă.
Am pus masa pentru doi.

*

Ai fi văzut cu siguranță
tutunul de la țigara mea
în spatele paravanelor de pânză coborâte
printre minunatele plante ornamentale
strălucind la patru dimineața
stând din nou trează toată noaptea
între ploaia mocănească de afară, o sticlă de lichior de anason
și nenumărate țigări, există
cu siguranță ceva ce nu a scăpat privirii tale,
numai o notă de subsol
despre propria ta noapte,
un memento și o referire
la toate acele nenumărate pierderi;
cel care a pierdut tot ce trebuia să piardă
în cele din urmă și-a pierdut chiar și somnul

*

Înainte de a-mi pierde trupul
mi-am pierdut mintea — Încă o dată:
înainte de a-mi pierde mintea
mi-am pierdut trupul — De la început:
Mi-am pierdut mintea.
Mi-am pierdut trupul.
Să ne întoarcem la început:
Mi-am pierdut trupul.
Mi-am pierdut mintea
în mâinile cuiva care într-o noapte
mi-a oferit
carne vibrândă.

*

Un abis, un fulger
„Niciodată” și „Întotdeauna”
între două întunericuri.
Masinile gonesc
spre Oropos, să zicem
spre Eretria. Înnoptare
chiar înainte de a începe luna mai. O femeie umbra femeilor care au ajuns înainte:
să împărțim între noi această viteză
așa cum se împarte lumina printre umbre.
Vertij sub formă de kilometri.
Salariul sub formă de mărci poștale.
Beția sub forma măsurătorilor precise
și repetate
ale barmanului.

*

Chipuri ușor pierdute
cu o existență și o grație descătușate și lejere,
o vârstă care a reușit
să atingă una dintre cutele propriei noastre ființe,
cută salvată cu prudență,
care se pierduse la fel ca
și alături de toate celelalte,
lăsând în urmă inocența noastră,
o imagine nedorită,
o moștenire unică pentru viitor.

*

Am murit de două ori, mai întâi
ca bărbat, apoi ca femeie.
Duminica, treptele în zigzag
de pe aleile din jurul străzii Liosion.
Un organism pe care îl menții în viață
cu medicamente înainte de a fi
iremediabil distrus, un trup
focar al drogurilor, al sexului
și al muzicii rembetiko,
un trup în care vântul pătrunde din toate părțile
și-l poartă în zbor,
ca pe un balon multicolor,
ca pe o bucată de acadea dintr-o adolescență încă neconsumată — dă-mi
Mai dă-mi medicamente
ca să pot ține pasul cu mulțimea.
Ca să pot deveni copil
alături de copiii tăi.

*

Sâmbătă seara te văd
făcând baie. Trupul tău,
spumă cremoasă de baie. Sânii
tăi, aloe. Miere reavănă
în apa
dintre picioarele tale.
Eu sunt cordonul mic
care se termină cu o mărgea
albastră și atârnă deasupra
faianței din baie. Tu nu mă vezi.
Și chiar dacă ai trage de cordon,
tot nu te-aș auzi, fiindcă am fost mulți ani absent din viața ta.

*

De sub biroul meu
se aude un strigăt:
Haine Diforme!
Cămașa asta are
mânecile prea lungi.
Acest sacou
nu prea mi se potrivește
fiindcă nu am umeri atât de puternici.
Mă gândesc să-mi procur de undeva asemenea umeri.
Asta așa, ca să-mi deformeze
trupul
în cazul în care viața mea va ajunge să merite a fi trăită.

*

Trup de stâncă ce n-ai lăsat
nici un fir de iarbă să crească pe tine.
Trup de piatră care nu i-ai
îngăduit iederei pe tine a se cățăra.
Trup de stâncă în mâini de fată,
să te văd cât pește
vei prinde acum, că s-a găsit
cineva care, din dragoste,
să te arunce în mare.

 

Sotirios Pastakas s-a născut în Larissa, Grecia, în anul 1954, și a studiat medicina la Universitatea din Roma. Din 1985 lucrează ca psihiatru la Atena. A publicat 15 volume de poezie în limba greacă, unele dintre ele fiind traduse în engleză; este membru al Societății Scriitorilor Greci din 1994 și este unul dintre cei 47 de membri fondatori ai Academiei Mondiale de Poezie, întemeiată la Verona, în 2001, sub egida UNESCO. Din 2002, Pastakas prezintă pe site-ul său personal (www.poiein.gr) poeți și poezie din întreaga lume. A tradus mulți poeți italieni, printre care și pe Saba, Penna, Pasolini, Gatto, Sereni.

Despre autor

Mircea Dan Duță

Mircea Dan Duță

Mircea Dan Duță - poet de expresie cehă, filmolog și traducător. Volume de poezie: „Peisaje, zboruri și dictări” (2014) și „Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului” (2015), ambele apărute la Editura Petr Štengl, Praga). Pregătește acum două titluri noi: „În moarte nu se vorbește limba polonă” și „Ștamgast la Țara Soarelui-Răsare”. Publică în principal în Cehia, dar unele dintre textele sale au fost traduse și publicate în Marea Britanie, SUA, India, Italia, Slovacia, Bulgaria, Muntenegru, Kossovo, România. A tradus mult din cehă / slovacă, dar și din polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză în română și / sau în cehă. Publică și volume și articole științifice sau de specialitate (în domeniul teoriei, criticii și istoriei literare sau de film). Este membru al PEN Cehia și PEN România și organizator de programe culturale (în principal literare) în Republica Cehă, Slovacia și România.

Scrie un comentariu