Plicul lui Pașadia

Fotoliul pe trotuar

Nu credeam să-nvăț a călători vreodată. Eram un ins ursuz, indolent, nu mă imaginam cu autostopurile prin Ardeal, stînd pe Meseș să merg la Cluj sau la OMV din strada Doja de la Tîrgu Mureș să merg tot acolo, căutînd pe blablacar.ro mașini care pleacă spre Budapesta și pe oszkar.hu, fratele lui blablacar, retur.

Nu mă imaginam, mai ales, înghesuindu-mă printre oameni sau discutînd cu niște străini pe care acolo și atunci îi întîlnesc pentru prima dată, nu credeam să vorbesc cu ei despre politică, despre cultură sau despre probleme sociale. E drept că gabaritul mă ajută deseori, mai toată lumea mă pune pe bancheta de lîngă șofer și bineînțeles că acolo este mai comod.

Îmi amintesc călătoriile lui Calistrat Hogaș, analizate de mii de ori cu profa noastră de română, excursiile scriitorului cu Pisicuța, sau călătoriile lui Marco Polo, despre care am văzut un serial în copilărie și care m-a fermecat, dar m-a și speriat. Credeam că mă voi uita mereu la călătorii din fotoliu.

Interesant este că mă disloc din sedentarism numai la Budapesta. Celelalte orașe, în afara Bucureștiului, unde însă nu prea am fost, sînt orașe de provincie unde omul obosește din cauza impulsurilor interminabile și a sarcinilor fără răgaz, nu din cauza orașului în sine. La Budapesta, trebuie să schimbi de trei ori să ajungi într-un punct care nici nu este prea departe. În fiecare seară m-au durut picioarele, numai telefonul era mulțumit cu aplicația aia a lui, aproape că sărea în sus de bucurie.

Sînt un călător urban și modern. Nu călătoresc să văd plaiuri și luminișuri, dealuri și cîmpii, codri și rîuri, ci ca să rezolv ceva. Nu mă acaparează frumusețea meditativă romantică, ci persoanele cu care mă întîlnesc și situațiile care răsar din nimic. Sînt mai degrabă Marco Polo decît Hogaș, deși nu mă aventurez în pericole neașteptate și nici nu aștept pericolul. Dar cred că nici Neagu Djuvara nu s-ar fi gîndit că o să stea decenii bune în Africa.

 

Parteneriat media

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu