In memoriam Plicul lui Pașadia

Încrederea în limbaj

A murit Emil Brumaru.

Nu i-am cunoscut opera în profunzime și nu l-am întîlnit niciodată. Însă, într-o recenzie la o antologie de poezie contemporană, afirmam că, într-o cultură pretins caragialiană, numai doi mari poeți au umor: Emil Brumaru și Șerban Foarță.

Sigur, lucrurile sînt mai nuanțate, dar cred că, în general, am semnalat un fenomen adevărat. Oricum, nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre buna dispoziție a unui poet care a trăit, totuși, în România, țară de care ne tot plîngem și asta ne ocupă tot timpul. Și sigur, avem și noi dreptatea noastră. Cine ar tăgădui că nu sînt destui corupți, mîrlani, netrebnici și cinici? Că autostrăzile, că salariile…

Dar dacă ne gîndim că poezia poate fi și altceva, nu numai fotografierea realității sau persiflarea vieții publice (sînt mari poeți în ambele domenii, dacă ar fi să ne gîndim numai la Brecht), atunci trebuie să-l plîngem și mai mult pe Emil Brumaru, cu rimele lui antonpanniene sau topîrcenești, mucalite cumva și dătătoare de speranță, și nu de vreo speranță superficială, ci de încrederea în cuvintele care sînt mereu aici și cu care mereu ne putem juca, așa, ca Nichita Stănescu, „în dulcele stil clasic”.

L-am admirat și pentru curajul lui. Cine-ar mai fi scris porno cu rime, într-un rafinat stil literar, cu acordurile lui Baudelaire și ale lui Arghezi în voce? Cine-ar mai fi arătat că poezia e mai mult decît orice bună-creștere? E poezie și-atît.

Dumnezeu să te odihnească, maestre!

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu