Literatura la feminin Atelier

Istorii orale (II)

La masă

În ziua aia, la mă-ta, i-am zis, uite, ai astea dă spălat, le speli șî le-ntinzi pă culme, e soare azi, să usucă până mâine, vezi să dai șî cu mătura peste tot, io viu mai târziu, mă duc la pește, viu io, tu să nu caști gura, să-ți vezi de treabă, că te plătesc, să fie lună când mă-ntorc șî, când m-am întors, pe la patru, aproape terminase, i-am pus mă-tii să mănânce, i-am a’s d-acolo, dân frigider, salam, brânză, brânză cu smântână, nu știu ce, avea ș-o pâine pă masă. Ea mănâncă șî câte-o banană în fiecare zi, aveam trei, am zis ai, mă, să-i dau șî Marianii una, cine știe dă când n-a mai mâncat ea o banană, îi trebuie energie, îi dau banii ș-o banană și-i zic să vie săptămâna viitoare iar, aide. Șî io plec, c-aveam pește dă curățat.

Tanti Miuța, neavând ce face, cică ai, Mariana, să mănânci cu mine, a fost mult până i-ai zis hai să mâncăm, când m-am dus io la zece, a doua zi, cică, tanti Miuța, nu mai vineai, că mor de foame aici, stai, bre, de ce mori de foame dacă io ți-am adus ieri la patru, când am terminat, brânză cu smântână, salam, brânză, alea, alea, roșii, aveai și-un pepene galben, atunci îl cumpărasem, am dat 5 lei pă el, a trecut moșu’ cu căruța p-aici, vine în fiecare zi cu pepeni, ăia galbeni e buni, da’ ăia roșii e veșteji dă la atâta ploaie. Pi a venit Mariana și mi-a mâncat toata mâncarea, mhî, mhî… Cine a invitat-o? Io. Pi, dacă mata ai invitat-o la masă, ce vrei să-ți fac? Aia e să zici mănâncă o gogoașă, două șî gata, am plecat?! Nu, tată, ce-i pă masă… Șî i-a mâncat șî… Îi luasem o pâine în ziua aia… Să mănânci șî brânza cu smântână, șî salamu’, șî brânza, șî roșiile, șî o cutie de margarină… E 25 de mii una, ce dracu’! O fi mâncat-o goală? Sau o fi-ntins-o pă pâine? Pă aia feliată, că d-aia era. Lua, tată, câte-o felie și-ntindea margarina pă ea… Până s-a terminat cutia. Asta dacă a mâncat-o cu pâine. Cred că nu. Cu lingura a mâncat-o… Mhî, mhî, mhă… Bine că n-a întins banana pă pâine… Mhî, mhî… Rămăsese frigideru’ gol. Da’ noroc că îi mai luasem lu’ tanti Miuța una d-aia mică, era la congelator. Nici banane nu mai era. Cum, bre, nici banane nu mai ai? A zis, Victoraș, să-mi dai și mie jumate din banană șî i-a dat, pi bre, am vorbit io cu mata sau cu ea sa-i dai juma’ dân banană? Cum ne-nțelegem noi ăștia aicișa? A fost pomană ieri la mata sau ce? Nu i-am dat io una?! Pi, dacă a zis să-i dau, io i-am dat… Mhî, mhă, mhî….

A doua zi a venit Mariana încoace, Victorașe, s-o fi uscat alea la Miuța acolo?  Cam când mă pregăteam să plec la cumpărături. Că mă duc să le strâng dă pă culme. Fă, tu le-ai spălat, le-ai întins, ai făcut curățenie, ești plătită, nu știu ce, aia, aia, alea le bag io, lasă-le dracu’, le iau io dă pă culme. Da’ ia zi, de ce vrei să le strângi? Mhî, mhăăă…  Ce io nu pot să le iau d-acolo?  Hai, Victoraș, că mă duc io, că poate vine ploaia…  Da, da, acu’ trântește o lapoviță, fă Mariano, ca-n luna lu’ cuptor… N-ai tu treabă cu ele…  A plecat până la urmă. I-am zis să vină săptămâna viitoare. M-am dus la șosea după aia să cumpăr mâncare pentru tanti Miuța, i-am luat două banane, niște parizer, pâine, i-am  dat margarina din congelator. Zic bre, ai că trimit după Mariana să vină să strângă alea de pe culme… mhă, mhă…  Nu, nu, nu, să nu mai vină…

Recomandare Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) .

Scrie un comentariu