Literatura la feminin Atelier

Istorii orale (V)

La Podu’ lu’ Grant

Șădeam chiar la…  nu știu, cre’ că știi,  nu poți să nu știi, la Grant, la Podu’ lu’ Grant, exact pă Chitila, la capătu’  Chitilii, dacă știi, unde să făcea scândură dă luai pentru foc, cum urci podu’ pă drepta, la tanti Lenuța,  proprietara. Și p-ormă, ce să fie? Nu mai mi-aducea bani acasă, nenorocitu’, salariu’ meu  era teanc în casă, Mihaela, micuță,  nu știu cât avea, fata care-am avut-o cu el. Asta mică începea să plângă dă foame, nu era ca acu cu aragaze, nu știu dacă ai prins tu, io am prins multe atunci, să făcea lampă cu gaz, care stăteai acolo și luai gaz dă la Chitila, stăteai la rând…

– Lamba aia era cu gaz, făceai mâncare pă ea.

– Da, cred că am văzut.

– Era Mihaela micuță șî, până să ne dăspărțim, el nu avea nărav să să bărbierească ori sâmbăta, ori până duminica, că duminica nu era bine să să bărbierească și noi dacă stăteam cu chirie pă proprietară o chema Lenuța, chiar la Chitila, pă partea dreaptă, șî primea șî căsătoriți, șî necăsătoriți, că io citeam pă stâlpuri d-alea, afișuri, nu știu acu dacă mai e…

– Mai e…

– Acu am citit pă stâlpu’ ăla, tanti Lenuța, primesc fete în gazdă necăsătorite șî căsătorite, că am două camere șî vreau una căsătorită șî una necăsătorită șî pă urmă io, dacă aveam fetili mele la servici acolo, una șădea dăparte șî vrea să să mute cu mine să mergem amândouă la servici…

– Da’ de ce voia una căsătorită și alta necăsătorită?

– Pi pentru că așa a vrut ea. Deci în camera asta șădeam io cu bărbatu-miu și ailaltă șădea una necăsătorită, că vorbea cu-n băiat, vorbea, că să căsătorea mai târziu, să căsătorea șî n-a fost nimica… Așa…  Pă urmă mă certam cu el, nu voia să să bărbierească în zile d-astea, numai duminica, mă băiete, tu numai duminica te bărbierești?! Băi, fată, mi-aduc aminte dă Mihaela, mi se pare că vinisem de la servici, da, și n-aveam mâncare, asta mica plângea dă foame, mai vedea proprietara dă ea, că io mă duceam la servici, nu puteam să-mi las serviciu, pân-am adus-o la mama aici, că nu puteam s-o mai țiu acolo, că mă ’ceam la servici, fata șădea cu proprietara, proprietara nu  putea să vază mereu dă ea, ăsta nici atât, nenorocitu’ ăsta care-am avut fata, șî i-a venit dracii și m-am certat cu el, mă, io fac mâncare pă lampă, io m-am dus ș-am stat la rând la gaz, acoalea la Chitila, că pă dreapta era șî magazinu’, șî gazu’, dăcât ieșeam din curte, dădeam colțu’ șî mă ’ceam să… Dacă te bărbierești duminica, vezi ai grijă că copilu’ ăsta, Mihaela, o să iasă pă stradă duminica, proprietara lasă ușa dăschisă, că ea nu stă toată ziua după Mihaela mea, ai că văd, văd…

– Auzi, da’ de ce nu voiai să se bărbierească duminica?

– Nu vreau că duminica nu avea timp, nu era bine, mie mi-a spus taica părinte, nu era bine duminica, pentru c-aveam fata, sâmbata, da’ nu duminica, toată săptămâna are timp. Acuma, ai, duminica a pus mașina șî lama…  Mi-aduc aminte ș-acu Mihaela ce-a pățit cu tac-su care nu mai e la mine în ziua dă azi. Ai, eu m-am dus, pui acolo ce-aveam, cartofii, să făcem mâncare, să mânânce copilu’, șî el nu s-a uitat, el să să bărbierească, să să uite în oglindă… Asta mică, dacă io nu m-am uitat cinci minute, atâta, cinci minute, nu mai mult, ea a păzit până nu m-am uitat io șî tac-su după ea, cum a văzut că nu m-am uitat io șî tac-su după ea… tutuca  pă poartă! A văzut ușa dăschisă la proprietară. Când mă uit după ea în cinci minute…! Mihaela, Mihaela! Făi, tanti Lenuța, unde-i Mihaela după bătătură? Pi nu știu, măi Mariana, Fane-al tău ce-a păzit?! Ai, că tu știu c-ai avut treabă cu lampa să faci mâncare, că copilu’ ăla plângea… Da’ ăla ce-a păzit? A păzit să să bărbierească?!

– Da’ în zile din astea de ce n-a avut timp? Ce-a păzit?

– Ce-a păzit. Dacă a văzut poarta dăschisă, Mihaela mea ce-a făcut?! A ieșit pă poartă, șî era stația acoalea. Că era casa lu’ tanti Lenuța, proprietara, chiar acolo la tramvai, că acoalea era șî magazinu’, șî gazu’ mieu care cumpăram, așa, s-a dus fata mea direct în stație… Mihaela?… Hhî, l-am luat la draci pă urmă p-ăsta, unde-i Mihaela, mă, unde-i din curte? Nu știu. A luat lama cu tot cu mașina, s-a zăpăcit și când s-a dus a găsit-o în stație și i-a tăiat buza… nene, i-a tăiat buza cu lama…

– Cine i-a tăiat-o? El?

– Tac-su, pi da! Nu și-a dat seama, a vrut s-o prinză…

– A, deci n-a vrut… A fost un accident.

– N-a vrut, deci accidentu’ a fost cu el, n-a vrut s-o taie pă Mihaela chiar la buză. Șî, când a vrut s-o apuce, a apucat-o așa, aici a avut lama, șî cu asta a prins-o, șî când a prins-o i-a venit lama direct pă toată buza, mi-a duc aminte ș-acu, pă urmă a ieșit tanti Lenuța, plină dă sânge, aaaaa! Șî plângea săraca, mami, mami, mi-a tăiat tati buza, n-am avut ce să-i fac, ș-am dus-o la spital, nu mai știu ce spital… aproape dă București… nu, aproape dă stadion, era un spital, nu mai știu dacă mai e acum, un spital care era dă boli… deci dă buze, să le coasă, să le… trateze… șî  pă urmă să-i dea cu albastru, mă duc la urgență cu ea… mă duc la urgență! L-am luat șî p-ăsta la draci, uite așa, uite așa, el plângea, tanti Lenuța p-o parte, io p-o parte, n-avem ce face, ne ’cem cu ea la urgență, curgea sânge, buza de-abia să mai ținea, m-am dus la urgență, am cerut mașîna, cum e d-asta în București, te sui șî plătești…

– Taxiul.

– Așa, taxiu’, am luat taxiu’ șî m-am dus la spitalu’ ăsta, când m-am dus acolo, cu ea șî cu tac-su, zice, ce să făcem cu copilu’ ăsta, pi ce să făcem, un drac să te ia, în zile d-astea de ce nu te bărbierești, mă, dă te bărbierești duminica? N-am ce să fac, mă duc șî-i iau o păpușă mare. Mi-a’c aminte ș-acuma… Deci o păpușă mare care zice „maaama”! Ca să uite dă durerea aia, dă cusătura aia cu albastru la gură…

– Și Mihaela? Unde e acu’?

– Nu știu. A plecat într-o zi cu trenu’ dă doișpe dă la Urziceni.

– Și?

– Dusă a fost…

– Da, a vinit la mine, într-o zi, avea niște cizme pân’ la genunchi, zice, nașă, io plec, nu mai stau…

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) .

Scrie un comentariu