Literatura la feminin Poezie

Jurnalistul

1. Şi el îşi scria articolele în ziar
Articole în care îşi exprima
În sfârşit
Convingerile intime
Îi trebuise timp să se elibereze
De teama de a nu greşi
De a nu fi ridicol
De a nu supăra pe cineva
Scria lucruri de bun-simţ
Dar care păreau science-fiction
Aceste adevăruri esenţiale
Înalte şi drepte
Ca nişte copaci bine îngrijiţi
Cărora le poţi tăia crengile
Dar e extrem de greu să le tai trunchiul
Aceste adevăruri luminoase
Precum, dimineaţa, chipurile celor care
Au visat frumos noaptea
Aceste adevăruri fragile
Ca fuioarele pe care le ţes unele insecte
Aceste adevăruri utile încă
Unora care ştiau să obţină ceva bani
Fluturându-le nesinceri
Dar impecabil retoric
El în sfârşit le scria necondiţionat
Dar nimeni nu mai citea acum
Ziarele.

2. Nu mai citeşti decât titlurile
Pentru că dacă ai citi
Tot textul articolului
De fiecare dată
Ai ieşi practic din această lume
Nu ai mai avea timp
Să-ţi scrii propriile articole
Să vorbeşti cu unul, cu altul
Să dai like-uri şi dislike-uri
Nu ai mai avea timp de nimic
Şi atunci priveşti fotografiile
Şi citeşti titlurile.
Cei care scriu articolele
Ştiu asta, aşa că
Mai întâi
Au publicat articole mai vechi
Cu titlu nou
Nimeni nu şi-a dat seama
Mai apoi
Au început să facă pe suprarealiştii
Şi au introdus în texte cuvinte inventate
Au spart logica frazelor
Nimeni nu a observat
Apoi s-au plictisit
Pentru că ei ar fi vrut
Să fie remarcată creativitatea lor!
Aşa că au plecat acasă (sau din ţară).
Iar tu, singurul care le mai citeai
(titlurile…)
Ai rămas fără nicio lectură.
Când rămâi singurul
Nu mai contezi deloc
Să-ţi intre bine în cap.

3. Şi apoi ai greşit uşa din studioul TV
Şi în loc să intri la talk-show-ul politic
Unde ai fost invitat
Ai intrat acolo unde se filma
Un show de divertisment
Şi un clown a ţipat la tine
„Cine mai eşti şi tu?”
Publicul a râs dar tu,
Pentru o clipă, te-ai simţit
Rău de tot, mai rău decât clovnul
Cu faţa plină de făină, părul transpirat
De la perucă şi nas rotund şi mare şi roşu.
Dar ţi-ai revenit repede.
Publicul aştepta
Ai zâmbit, ai făcut o reverenţă
Şi ai ieşit.
Uşa căutată de tine era foarte aproape.

Despre autor

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghiţeanu a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti în 1994. Master de Studii culturale franceze tot la Universitatea din Bucureşti, în 1996. Doctorat în Literatura franceză modernă la Université Bretagne-Sud din Franţa, în 2009. Lucrează la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti din 1996, unde este conferenţiar universitar din 2014. Predă cursurile de Literatură franceză a secolului XX, Cultură şi civilizaţie franceză, Literatură franceză contemporană, Literatura exilului românesc. Volume în limba franceză: „Marguerite Duras ou le goût du vertige”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2016; „Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d’identité”, Presa Universitară Clujeană, 2013; „Sylvie Germain. La Grâce et la Chute”, Editura Institutului European, Iaşi, 2010. Volume în limba românã: „Ora de citit”, Editura Alfa, Iaşi, 2011, „A doua oră de citit”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015. Este co-autoare a volumului „Scriitorul, cenzura şi Securitatea. Bujor Nedelcovici şi invitaţii săi”, Ed. All, Bucureşti, 2009.
Serenela Ghiţeanu a publicat cronici de carte, între 2003 şi 2011, în Timpul, Revista 22, Jurnalul literar, Luceafărul, Contrafort, Convorbiri literare, suplimentul Aldine – România liberă, Observator cultural.
A făcut publicistică în ziarul Cotidianul, între decembrie 2016-mai 2017.

Scrie un comentariu