Flash fiction stories Traduceri

„Musca şi supa” de Hugo Loetscher

În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem proza scurtă „Musca şi supa” de Hugo Loetscher, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”.

 

Musca şi supa

Hugo Loetscher

 

Se aşezase deja, o dată, pe margine, alunecase o jumătate de cerc alburiu spre supă şi se află, din nou, în aer, înainte de-a o izgoni vreo umbră, din farfurie. Zbură spre perdea, se sui cu greu de-a lungul unei stinghii și se cățără peste un inel din alamă, un moment se lipi cu hotărâre, dar fu iarăşi deasupra farfuriei din care se înălță un abur cald, mirosind a mazăre. Debarcă pe o chelie și se plimbă, cu picioarele ei păroase, pe terenul pleşuv, se aşeză şi începu să-şi cureţe trompa, nu se lăsă impresionată de niciun scuturat ori zgâlţâit şi se înălță abia când o unghie începu să scarpine, vârtos, lângă ea. Bâzâi în dreptul unei urechi și aproape atinse perişorii care priveau de-acolo afară. O cârmi pe după ceafă, îşi înțepeni aripioarele întoarse, zbură înapoi, întoarse din nou şi zbură, de-a lungul gulerului, în partea opusă, unde începu să bâzâie şi să traseze cercuri în dreptul celeilalte urechi. Din nou se aşeză pe marginea farfuriei, stărui fară să se mişte, vibrând doar din antene, se mişcă în linie oblică în sus şi aşteptă. Când o mână se apropie, demonstră cum se poate, într-o secundă, să dai din aripi mai mult de două sute de ori, făcu o scurtă mişcare în unghi drept apoi se aşeză pe faţa de masă, alergă peste un careu alb-albastru, pe lângă coada unei linguri până la furculiţă, înconjură dopul, cercetă și linse nişte fărâmituri, se aşeză şi-şi împinse picioarele din mijloc spre cele din față, iar cele dinapoi începură să se cureţe. Zbură prin faţa unui vârf de cuţit care imprima o dungă în faţa de masă. Desenă un laţ în formă de opt deasupra supei de mazăre, își reduse înălțimea de zbor și fu alungată de-o pală de vânt pornită dintr-o gură. Se apropie de-o pereche de ochelari și dirijă pupilele din dosul celor două lentile, se îndreptă spre ridurile de pe frunte, dar se opri, scurt, înaintea lor, pe rama ochelarilor, alergă de-a lungul ei, coborî apoi urcă și se pregăti înarmată cu scut și lance, pentru zborul de atac. Aproape atinse suprafața supei, dar zbură pe deasupra și-o porni către tavan. În ultimul moment al debarcării își răsuci corpul, se lipi zdravăn, cu picioarele, cu capul mereu în direcția zborului, și-și adânci ochii ei mari și roșiatici în masa cu farfurii pline cu supă. Se desprinse, bâzâi și începu să inspecteze camera, ca o muscă de odaie ce era. Întâi zbură spre bufet, abia dădu atenție cojilor de fructe, apoi reveni la ele și gustă, pofticioasă, dintr-un măr putred, apoi ocoli cele două turnuri de vase, se rătăci printre paginile unui ziar și, dând din picioare, ieși dintre ele. Își îndreptă zborul către sofa, urmări întreg drumul unei cusături de pernă în sus și coborî spre cealaltă parte, din nou. Când își luă zborul și se apropie de bec, lumina se strecură prin aripile ei sticloase, făcându-le și mai clare. Își schimbă direcția. O coti către perete, se cățără pe modelul de frunze al tapetului și traversă de-a curmezișul o fotografie înrămată unde, peste soția în alb, lăsă în urma sa o pată neagră. Pe calendarul aflat alături se-nvârti iute, cruciș și de-a curmezișul, printre date. Apoi se pregăti pentru un zbor în direcția supei. Se așeză pe marginea farfuriei și se ținu, strâns, de glazură, cu loburile lipicioase ale picioarelor, cuteză câțiva pași, își luă zborul și-apoi se așeză în același loc și făcu, din nou, o înaintare de șase pași. La marginea supei își întinse trompa și atinse lichidul. Nu se opri din supt și-și umplu gușa; din ea țâșniră apoi, pe o parte a trompei, stropi groși, îi supse pe aceștia din nou, cu o răsucire a corpului și se înclină spre supă. Lichidul o făcu grea și leneșă; alunecă, putu încă să se lipească strâns, nu se poticni. Totuși, nimeri cu o aripă în supă. Cu cea liberă începu să miște; cu cât bătea mai tare din ea cu atât se dovedea mai nefolositoare și nu reuși, pe cealaltă, s-o mai ridice. Capul, gâtul cât ața se mișcau la dreapta și la stânga. Ochii, cât punctele, de pe frunte, priveau într-o direcție, iar ohii de pe lateral, în alte două. Fixată într-un punct, bâzâi și zumzăi. Bătaia din aripă nu mai era decât o slabă fluturare. Aripa înmuiată îi atârna, greu, pe lângă corp, și ghearele, și perișorii, și piciorușele cereau un punct de sprijin. Bătând din cealaltă aripă, se mâna singură spre supă, deja-i ajuseseră picioarele din spate care le trăgea, după ele, pe cele din mijloc, în timp ce picioarele din față se zbăteau, încă, dureros. Perișorii de pe piept îi erau uzi, iar dungile întunecate de pe spate se zăreau prin supa gălbuie. Un moment, își înălță picioarele din față și încercă să se agațe de aer. Când deja începu să înoate pe o parte, înălță aripa liberă, ca o ultimă încercare; pe o pânză frumos desenată, transparentă, cu vinișoare fine care se scufundă în vârtejul unei linguri produs printre boabele de mazăre. Odinioară, fusese depusă sub forma unui ou lucitor lângă saci umezi, pe-o grămadă de gunoi. Mulțumită căldurii degajată de fermentația gunoiului, a parcurs stadiul de vierme și s-a dezvoltat ca o zburătoare, printre deșeuri menajere și latrine, iar înainte de a se stabili într-o încăpere, făcuse primele cercetări în domeniul învechitului, împuțitului, putredului. Moartea, însă, și-a găsit-o într-o supă concentrată peste care se presăraseră câteva mirodenii.

Povestirea face parte din vol. „Musca și supa”, ed. Diogenes, 1993

 

Hugo Loetscher s-a născut în 1929 la Zürich și a murit în 2009. A studiat filosofie, sociologie și științe politice. Un călător neobosit; în mod constant vizitează America Latină. Din aceste călătorii s-au născut cărțile de reportaje, dar și romane și volume de povestiri. Din 1969 a trăit ca scriitor și publicist liber profesionist.(Radu Țuculescu)

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu