Cartea săptămânii

Nazismul şi islamismul – două forme de radicalism

Scriitorul algerian Boualem Sansal (n. 1949) este deja cunoscut publicului românesc datorită romanului său distopic „2084. Sfârşitul lumii” (Gallimard, 2015/Humanitas Fiction, 2016, traducere de Doru Mareş) – poate cel mai bun roman al său, distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze. La sfârşitul anului trecut, a apărut în româneşte un alt roman al său – despre care va fi vorba aici –, „Satul neamţului sau Jurnalul fraţilor Schiller”, publicat tot la Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei”, tradus de Bogdan Ghiu şi Mădălina Ghiu. Acest roman a apărut iniţial la Gallimard (editura prestigioasă care îl publică pe Boualem Sansal), în 2008 – dar trebuie spus că, la zece ani de la publicare, el continuă să fie de maximă actualitate, ba chiar premonitoriu, aş spune, fiindcă vorbeşte despre radicalizare, despre nazism aşezat în paralel cu islamismul (islamul radicalizat), astăzi mai violent decât oricând.

De formaţie inginer şi cu un doctorat în economie, Boualem Sansal este astăzi un cunoscut scriitor şi eseist (de limbă franceză) – incomod pentru regimul politic algerian (un volum eseistic, „Poste restante: Alger. Lettre de colère et d’espoir à mes compatriotes”, 2006, i-a fost interzis, şi scriitorul a fost considerat „trădător al naţiunii”) – care continuă să locuiască în Algeria, în oraşul Boumerdès (situat la 30 de kilometri de Alger). A debutat în 1999 cu romanul „Le serment des barbares”, al cărui manuscris l-a trimis prin poştă Editurii Gallimard, şi a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi autori algerieni de limbă franceză, alături de mai tânărul jurnalist şi scriitor Kamel Daoud. Îl apropie de Kamel Daoud (care, şi el, continuă să locuiască în Algeria, deşi se deplasează cu gardă de corp, ca urmare a unei fatwa pronunţate la adresa lui; în plus, nu cu mult timp în urmă, un grup de intelectuali francezi de stânga – în mare parte de origine arabă – l-au acuzat, într-o scrisoare deschisă, de „islamofobie”!) critica – foarte curajoasă! – pe care o aduce regimului politic algerian postcolonial, şi mai ales radicalismului islamist. Amândoi dau dovadă – pe urmele celebrului lor înaintaş, Albert Camus – de o pronunţată latură eseistică, socio-politică, în ficţiunile lor, pornind de la contextul lor algerian şi ajungând, în cărţile lor, la o dimensiune general-umană. Şi romanul de faţă, „Satul neamţului sau Jurnalul fraţilor Schiller”, prezintă această latură eseistică, de reflecţie asupra memoriei colective, a catastrofelor istoriei, a extremismelor şi radicalismelor.

Lansarea romanului la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. De la stânga la dreapta: Mihaela Dedeoglu, Adina Diniţoiu, Radu Paraschivescu (moderator), Bogdan Ghiu. Foto: Mihaela Petre

 

Romanul e scris sub forma jurnalelor alternate ale fraţilor Rachel şi Malrich Schiller, născuţi dintr-o mamă algeriană şi un tată neamţ (Hans Schiller), în satul algerian Aïn Deb, în apropiere de Sétif. În 1994, în timpul războiului civil algerian (1991-2002), islamiştii GIA omoară aproape toţi locuitorii satului, printre ei aflându-se şi părinţii celor doi. Fratele cel mare, Rachel – crescut şi educat (are studii superioare) în Franţa; de altfel, ambii fraţi pleacă de mici în Franţa şi sunt crescuţi de mătuşa şi unchiul lor, într-o suburbie pariziană – se întoarce în satul natal, pentru a se reculege la mormântul părinţilor, dar descoperă, cu acest prilej, trecutul nazist al tatălui său (ofiţer chimist, care se ascunsese în Algeria, participând la războiul de eliberare), responsabil (ca mulţii alţii, celebri, cum ar fi doctorul Josef Mengele etc.) de exterminarea evreilor la Auschwitz. Descoperirea îl marchează profund şi, timp de doi ani, Rachel – abandonându-şi cariera (într-o multinaţională) şi soţia (aceasta se numeşte, simbolic, Ophélie, lucru care trimite, indirect, la ideea că Rachel e un fel de Hamlet obsedat de memoria tatălui) – merge în periplu european, pe urmele tatălui său, reconstituindu-i teribilul trecut (ajunge inclusiv la Auschwitz); iar la finalul acestui periplu – consemnat într-un jurnal, pe care îl lasă fratelui său – se sinucide (asfixiat cu gazele de la eşapament, în ecou la gazările evreilor la Auschwitz).

Sacrificiu, ispăşire a vinovăţiei tatălui său, revoltă, răzbunare? Probabil puţin din toate. În orice caz, paginile jurnalului său reprezintă un lung excurs, cutremurător, despre ororile nazismului, antisemitism, exterminarea evreilor, genocidul industrial (tehnologia pusă în slujba exterminării umane), plasându-se în siajul a ceea ce s-a numit literatura Shoah-ului (literatura scrisă de supravieţuitori ai lagărelor, precum Elie Wiesel sau Primo Levi). Boualem Sansal consideră, de altfel, că despre Auschwitz – văzut ca Infernul, Răul absolut – nu se poate vorbi decât prin intermediul destinelor individuale, al conştiinţei individuale (de unde şi opţiunea pentru formula jurnalului şi vocea proprie a personajului).

Foto: Mihaela Petre

 

Dar romanul nu vorbeşte numai despre nazism, ci şi despre islamism, instituind o paralelă între aceste tipuri de radicalism. Aici intervine vocea fratelui mai mic, Malrich, care citeşte jurnalul lui Rachel, după sinuciderea acestuia, şi începe să ţină, şi el, un jurnal. Cei doi fraţi reprezintă două modele diferite de inserţie socială, în periferia pariziană. Dacă Rachel e fratele educat şi realizat profesional, Malrich, în schimb, e un marginal social, în cartierul său de imigranţi, cartier asaltat de islamiştii radicali. Boualem Sansal surprinde astfel situaţia periferiilor pariziene (şi suntem abia în anii ’90!), şi în particular a imigranţilor algerieni, ajunşi deja la a doua generaţie, dar abandonaţi – spune autorul – de Republica franceză. Acesta e mediul perfect în care se dezvoltă, treptat, terorismul islamist. Malrich însuşi fusese racolat de o grupare teroristă din cartier – dar lectura jurnalului lui Rachel echivalează, pentru el, cu trezirea conştiinţei şi maturizarea subită. Alături de prietenii săi din cartier, tânărul – devenit, în urma acestui proces de conştiinţă, responsabil – începe să se gândească la o mişcare de rezistenţă (împotriva islamiştilor). Încheiat ambiguu, romanul lasă totuşi să se înţeleagă că recunoaşterea şi ispăşirea vinii – realizate de Rachel – vor conduce la pasul următor, cel al acţiunii, al rezistenţei active la radicalizare, de orice fel ar fi ea (realizate de Malrich).

Roman eseistic, puternic şi curajos, „Satul neamţului sau Jurnalul fraţilor Schiller” abordează, aşadar, cel puţin trei teme „fierbinţi”, de cea mai mare actualitate: războiul civil din Algeria, nazismul şi lagărele morţii de la Auschwitz, terorismul islamist (aflat încă la început în anii ’90; autorul strecoară aici şi o critică la adresa societăţii franceze, care a permis dezvoltarea islamismului radical în cartierele periferice de imigranţi musulmani). Tot atâtea motive de a citi acest roman ca un îndemn la vigilenţă – fiindcă relele cele mai mari ale istoriei se pot întoarce oricând, într-o formă sau alta.

Boualem Sansal, „Satul neamţului sau Jurnalul fraţilor Schiller”, traducere din franceză şi note de Bogdan Ghiu şi Mădălina Ghiu, Colecţia „Raftul Denisei”, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2018, 264 p.

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Adina Dinițoiu

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu