Literatura la feminin Cronici

O irlandeză la Bucureşti

„Privirea străinului”/ a celuilalt este una dintre oglinzile necesare prin care se construieşte imaginea unei identităţi. Când „oglinda” este o tânără femeie educată, provenind din Irlanda, care călătorise mult prin Europa în Belle Epoque, curioasă, inteligentă, capabilă de empatie, dornică de aventură şi condusă de idei civilizatoare, atunci imaginea unei naţiuni încă în formare, pe jumătate tot în mentalitatea orientală, aşa cum era naţiunea română la sfârşitul secolului al XIX-lea, dobândeşte un portret reuşit, în tuşe viguroase şi în nuanţe interesante.

Maude Rea Parkinson a publicat  singura ei carte memorialistică, „Twenty Years in Roumania” , în 1921, destinată, evident, publicului britanic, occidental în general, aşa că a realizat o descriere destul de cuprinzătoare şi generală a ţării şi a locuitorilor, încercând să surprindă obiceiuiri, mod de viaţă, mentalităţi, organizare socială, anecdotă politică şi mondenă, elemente de istorie şi de geografie, evenimente importante precum sosirea Principesei Maria pentru nunta cu Ferdinand sau răscoala de la 1907. Revolta ţăranilor este prezentată din perspectiva celor din categoria ei socială, părând să nu înţeleagă exact starea lucrurilor, notând în primul rând că s-au distrus conace frumoase şi că oamenii au fost instigaţi de preoţi şi de învăţători.

Cum ştim şi din alte cărţi de memorialistică şi de călătorii ale occidentalilor pasageri prin ţările române în secolul al XIX-lea, spaţiul românesc pare de la prima vedere un amestec de orientalism şi progres vestic. Profesoară de limbi străine, Maude Rea Parkinson are o deosebită acuitate a relaţiilor sociale şi cunoaşte famiile înstărite, lumea mondenă, inclusiv personalităţi politice de prim rang, care au acces la Casa Regală. O figură pomenită cu respect de câteva ori este Take Ionescu, căsătorit din dragoste cu o englezoaică. Tot asemenea altor călători străini, tânăra irlandeză îndrăgeşte repede Bucureştiul, prezentat ca un „oraş-grădină”, în plin efort de modernizare, păstrând numeroase aspecte paradoxale ale unui urbanism incipient: „aşezat într-o câmpie mlăştinoasă”, „construit alandala pe Dâmboviţa”, foarte prost cu pavajul, însă bine iluminat.  De asemenea, „despre Bucureşti se spune că ar fi un oraş cu o stradă, o biserică şi o idee. Aforismul este, pe undeva, justificat, căci practic Calea Victoriei este tot oraşul, Biserica Ortodoxă nu are eretici, iar ideea principală este cheltuitul banilor” . Introducerea tramvaiului, printr-o firmă englezească, a fost o întreagă aventură, fiindcă folosirea celor cu etaj nu a fost pe placul autorităţilor. Motivul: „ideea că femeile urcau pe locurile de la etaj i-a uluit în asemenea măsură, încât au dat un ordin care interzicea folosirea acestora de către doamne. Apoi aceste tramvaie au fost retrase şi înlocuite cu altele cu aspect mai modest.”

Sinaia este un alt loc îndrăgit de irlandeză, care povestește, printre altele, întrecerile de bob organizate iarna de tânărul prinţ Carol, interzise de rege în urma unui incident. Bătăile cu flori la şosea, figura principesei Maria etc. sunt de asemenea zugrăvite dinamic, cu interes şi plăcere.

Sistemul educaţional ale vremii este lacunar, static, învechit. Profesoara observă că orele de studiu sunt lungi, fără aer curat sau mişcare, inclusiv în şcolile particulare şi încearcă, prin Take Ionescu, să facă nişte reforme la care se opune multă rezistenţă, ca de obicei. Limba maternă este complet neglijată, în primul rând din cauză că lipsesc cărţile. În şcolile private se predau franceza și germana. În zonele rurale absenteismul era trecut cu vederea, căci copiii erau folosiţi la creşterea animalelelor şi la muncile câmpului. Iată cum se făcea evaluarea: „Am fost cu adevărat uluită la primul examen şcolar la care am participat. Sala în care se ţinea era destul de impunătoare, fiind frumos decorată cu plante înalte şi multe flori. Rudele şi prietenii elevilor fuseseră invitaţi să asiste şi erau prezenţi în număr mare. A venit o clasă care trebuia examinată la gramatica limbii germane, dar, spre marea mea uimire, profesorul a pus numai două întrebări. Aceste două întrebări au fost adresate pe rând fiecărui elev din clasă şi, cum primul răspuns a fost corect, toate celelalte răspunsuri au fost, desigur, corecte, căci fiecare elev examinat tocmai auzise răspunsul celui dinaintea lui. Explicația – aşa cum a fost – a venit mai târziu. În timp ce-mi pregăteam ora (căci am lucrat pentru scurt timp la acea şcoală), directoarea mi-a indicat ce întrebări să pun. Mi-a spus: face aşa de proastă impresie dacă elevii nu răspund corect!

Spitalele sunt cam la fel – condiţii proaste, dar chirurgi buni -, serbările rustice sunt pitoreşti, vinurile sunt foarte bune. Românii nu ştiu să îşi exploateze resursele naturale, preferă să le vândă, capitalul autohton aproape că nu există. O plimbare cu pluta pe Bistriţa poate fi, însă, o aventură de neuitat, într-un peisaj minunat. Cei înstăriți au mulţi servitori, preferă luxul şi uneori se ruinează de dragul modei de la Paris. Jocurile de cărţi, teatrul şi patinajul sunt descrise cu amuzament şi interes. Cerşetorii sunt foarte numeroşi – românii, miloşi, încurajează cerşetoria dând pomană – , sunt strânşi de fiecare dată când are loc în capitală vreo defilare sau vreun eveniment important, apoi sunt lăsaţi liberi pe străzi, înapoi, fiindcă „nu ştiu ce să facă cu ei”. Spiritul latin şi cel oriental sunt evidente peste tot.

Dincolo de aceste imagini ale noastre în ochii domnişoarei Maude Parkinson, de acum mai bine de 100 de ani, se întrevede  personalitatea ei complexă, ironică şi sentimentală în acelaşi timp, care a ştiut să descopere şi să iubească România epocii în care a trăit.

 

Maude Rea Parkinson, „Douăzeci de ani în România. 1889-1911”, cuvânt înainte şi note de Constantin Ardeleanu, traducere din engleză de Constantin Ardeleanu şi Oana Cecilia Gheorghiu, Humanitas, 2014, 228 p.

Parteneriat media


Despre autor

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, un master în Teoria literaturii și un doctorat în Filologie.
Este autoarea unei cărți de teorie și critică literară, „Limite și libertate. Radicalism și reconstrucție în hemeneutica secolului XX”, Editura Niculescu, 2014, nominalizată la Premiile revistei „Observator cultural”. De asemenea, a publicat articole și eseuri în „Observator cultural”, „Cultura”, „Cuvântul”, „Euresis”, „Dilema veche”.

Scrie un comentariu