Literatura la feminin Cronici

O scenă mică, dar mare

Ultima carte scrisă de Ana Maria Sandu, „Pereţi subţiri”, apărută anul acesta la Editura Polirom, e subintitulată roman probabil din motive comerciale: un roman se vinde mult mai bine decât proza scurtă.

Deşi să scrii o povestire foarte bună poate fi mai greu decât să scrii un roman foarte bun: într-un roman, scriitorul îşi poate permite să rateze câteva zeci de pagini, în vreme ce, într-o povestire, orice minus se vede imediat, ca sub o lupă.

„Pereţi subţiri” conţine 17 povestiri care sunt legate între ele prin faptul că acţiunea lor se petrece în acelaşi bloc de patru etaje, construit în 1959, iar personajele care sunt principale într-un text devin episodice în alt text. Sunt, ca la teatru, luminate, pe rând, mai mult sau mai puţin de reflectorul naratorului.

După thrillerul foarte fin psihologic Omoară-mă! şi după jurnalul „deghizat” din Aleargă, Ana Maria Sandu  ne oferă acum o colecţie de povestiri captivante despre cotidianul unor oameni de vârste şi educaţii diferite. Ei au în comun faptul că trăiesc la bloc – blocul fiind o invenţie comunistă, o realitate încă prezentă, un habitat care devine chiar un mod de viaţă.

Blocul înseamnă dispariţia spaţiului privat, aglutinarea mai multor familii în apartamente strâmte, ca nişte cutii de chibrituri, duce la alienare şi nefericire (deşi oamenii încearcă să fie fericiţi!). Pereţii subţiri fac ca intimitatea să se reverse dintr-un apartament în altul, iar curiozitatea joasă a celor care pândesc vieţile celorlalţi e pe deplin satisfăcută.

Scriitoarea creează portrete individuale sau de cuplu (tânăr sau pensionar) prin dialoguri tragi-comice, prin cultivarea detaliului semnificativ şi a unor descrieri lapidare, din fraze scurte, dar care surprind esenţialul. Poveştile de viaţă sunt una mai diferită decât alta, cititorul e mereu surprins, pentru că drame „de etapă” sau de o viaţă întreagă sunt găzduite de blocul în care încap destinele mai multor generaţii, în cele din urmă. Bătrâni copleşiţi de vârstă, tineri care încearcă să îşi construiască un cuplu sau îi constată falimentul, personajele par cehoviene, pentru că sunt nişte anonimi atât de… umani, plini de speranţe, de deziluzii, de vise, de bucurii şi de suferinţe. Nimic nu e eroic, iar textul e scris cu atâta siguranţă încât îţi lasă impresia (falsă) că e uşor să scrii aşa ceva.

Cartea are un merit special, dincolo de talentul autoarei de a spune poveşti: acela că duce mai departe miza realismului. Blocul din „Pereţi subţiri”  nu e doar cubul trist în care se înghesuie atâţia oameni să trăiască (faute de mieux), ci e o scenă a lumii, o scenă în miniatură. Autoarea încheie şi începe câteva dintre povestiri cu moartea eroului, iar în final, nu doar exotismul potolit al destinelor înfăţişate îţi rămâne, ca cititor, ci şi tendinţa de a medita la Timp, la Viaţa care trece. O puzderie de emoţii.

 

Ana Maria Sandu, „Pereţi subţiri”, Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză”, Iaşi, 2017, 232 p.

Despre autor

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghițeanu

Serenela Ghiţeanu a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti în 1994. Master de Studii culturale franceze tot la Universitatea din Bucureşti, în 1996. Doctorat în Literatura franceză modernă la Université Bretagne-Sud din Franţa, în 2009. Lucrează la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti din 1996, unde este conferenţiar universitar din 2014. Predă cursurile de Literatură franceză a secolului XX, Cultură şi civilizaţie franceză, Literatură franceză contemporană, Literatura exilului românesc. Volume în limba franceză: „Marguerite Duras ou le goût du vertige”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2016; „Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d’identité”, Presa Universitară Clujeană, 2013; „Sylvie Germain. La Grâce et la Chute”, Editura Institutului European, Iaşi, 2010. Volume în limba românã: „Ora de citit”, Editura Alfa, Iaşi, 2011, „A doua oră de citit”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015. Este co-autoare a volumului „Scriitorul, cenzura şi Securitatea. Bujor Nedelcovici şi invitaţii săi”, Ed. All, Bucureşti, 2009.
Serenela Ghiţeanu a publicat cronici de carte, între 2003 şi 2011, în Timpul, Revista 22, Jurnalul literar, Luceafărul, Contrafort, Convorbiri literare, suplimentul Aldine – România liberă, Observator cultural.
A făcut publicistică în ziarul Cotidianul, între decembrie 2016-mai 2017.

Scrie un comentariu