Poezie Traduceri

Pisica pe care nu mă pricep s-o duc în brațe

Voiam să-ți dăruiesc cele mai frumoase margarete din lume

Dar lumea nu mai avea decât niște margarete
care supraviețuiseră bătăliei cu ploaia sub celofanul de la magazin

Îmi vei spune că sunt frumoase
Când zâmbești, lucrurile încetează a mai dezamăgi

Astă-seară îți vei pune o margaretă după ureche
Și vei vedea cum toate celelalte vor înmuguri
Iar părul tău va fi tot mai strălucitor, presărat cu din ce în ce mai mulți norișori argintii

 

Noaptea și-a regăsit stelele

Fereastra pe care a plouat toată ziua s-a transformat
într-un norișor alb
chiar deasupra pernei noastre

– Uite ce frumos este –
Nu, nu-ți voi spune asta
ca să nu te trezesc

 

Înainte de a te cunoaște

nu știam să fac dragoste

dar mai presus de orice nu știam să fac dovada răbdării
să fac față plictiselii
să fac efortul de a aștepta
să-i fac loc vieții între o paranteză deschisă
și o paranteză închisă

Nu, nu vreau să spun asta

Uite, vezi, înainte de a te cunoaște
nu știam să fac liniște, să tac
acum știu


Iar acum descopăr că sunt vinovat pentru

a nu fi făcut la timp ordine în lumea mea cea mică
înaintea sosirii tale

Iar atunci când și tu vei face parte dintr-o lume atât de mare încât eu, cel rămas în urmă, nu voi mai ajunge la nivelul ei nici ridicându-mă pe vârfuri, cum ți-aș putea eu spune:
– Încheie-te la șireturi păstrează ordinea în
Ține-ți pantofii în camera ta? –

 

Fratele meu mă învață cum să țin paharul în mână

pentru că, spune el, viața este aici, unde se termină
Gândurile și începe algebra poker-ului
ar trebui să scrii despre asta
și fratele meu îl citește
pe Dostoievski și este roșu în obraji
ca în fotografia aceea de lângă lac din optzeci și cinci,
când fratele cel mare era meu, și se rușinează
de umbra unui surâs care spune asta
aproape la fel de fericit ca și atunci

 

Mătușa fără copii

– A făcut un tort
de ziua ei
pentru cazul în care, întâmplător, i-ar fi venit cineva în vizită

 

Pisica pe care nu mă pricep s-o duc în brațe

din adâncul eului său încolăcit până la o pernă care nu-I place
cască și deodată țâșnește din loc și se hotărăște
că vrea să iasă din cameră

Și probabil că așa se nasc universurile: dintr-un căscat

și o zvâcnire bruscă spre prada
-ntrezărită prin fereastră – eu am văzut-o, tu deschide-mi ușa
– într-acest ceas mocnind de plictiseală

 

Tiparul costă atât de mult

încât în scurt timp ne vom publica versurile
nemuritoare
pe hârtie igienică

Să n-o disprețuiți: e bună
și să-ți sufli nasu-n ea,
și pentru a prinde muște,
pentru a obloji rănile și a opri sângele când te înțepi,
pentru a îndrepta forma unei pete de cacao în care se citește norocul
pe obrazul unei fetițe

 

Poemele sunt selectate din volumul „Mai puțin Univers” (2018)
Traducerea în limba română: Mircea Dan Duță

Despre autor

Guido Cupani

Guido Cupani

Guido Cupani s-a născutîn Pordenone în 1981. Lucrează la Observatorul Astronomic din Trieste și locuiește în Portogruaro. A publicat volumele de poezie „Fericirile” (2011), „Ceva simplu pe zăpadă” ( 2013) și „Mai puțin univers” (2018). Traduce în italiană din literatura engleză și americană contemporană. A participat la Festivalul de Poezie din Pordenone (2010, 2011), la nocturnele „Versuri din Portogruaro” (2011, 2012) și la festivalul literar „Apele Apei” (2013). Unele dintre poeziile sale sunt incluse în spectacolul „Balade pentru nord-est” de V. Mirandola și Piccola Bottega Baltazar (2013).

Scrie un comentariu