Plicul lui Pașadia In memoriam

Plasele talentului

Nu am văzut niciodată un spectacol de Radu Penciulescu, am citit numai despre spectacolul lui „Livada de vișini” în admirabilul volum scris de George Banu. Trag nădejde, însă, că pot judeca un om chiar și numai dacă-l văd într-o emisiune televizată.

Chiar asta s-a întîmplat miercurea trecută, cînd l-am văzut pe maestrul Penciulescu la „Nocturne”. Cu un profil ca al unui filozof grec, cu alură de povestitor excelent, m-a convins instantaneu că este, într-adevăr, un mare regizor. Îmi pot închipui un actor care nu ştie să lege vorbele cu șarm și inteligență, dar nu îmi pot imagina, în ruptul capului, un regizor inept.

Ei bine, Penciulescu a fost și inteligent, și charismatic, ceea ce e cu atît mai bine. A vorbit despre Teatrul Mic, despre marile lui prietenii, despre Miklós Tompa, directorul de odinioară al teatrului din Tîrgu Mureș, despre încercările regizorilor de a „atinge” publicul și despre uimirea lor cînd acesta reacționează, deși chiar asta vor de fapt.

Bineînțeles, intervievatul vorbește cu atît mai bine dacă cel care îl întreabă e pregătit. S-a văzut din capul locului că Marina Constantinescu este bună prietenă cu Penciulescu, că au discutat deseori despre problemele amintite, și tensiunea totuși nu s-a evaporat: maestrul nu repeta ceva despre care vorbise deja, ci retrăia amintirile.

Poate cel mai frumos moment al discuției a fost atunci cînd a asemuit teatrul cu tenisul. Dacă iei plasa, pe nimeni nu va interesa jocul. Greutățile ne ascuțesc abilitățile.

Dar sînt plase peste care nu poți da mingea. Radu Penciulescu a trăit mult, dar nu destul.

 

Parteneriat media

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu