Nr. 97 • Plicul lui Pașadia

Podul rapsodic

24.12.2018
Péter Demény
Péter Demény

Sînt bulversat cînd aud sau văd din partea unor traducători fraze, respectiv gesturi care ar fi demne de un naționalist înfocat. Cred că traducătorul este prin excelență omul care respiră în două culturi și care nu se gîndește la profesia lui strict ca la o profesie pentru care primește un onorariu, ci și ca la o vocație.

Nu vreau să critic aici capitalismul sau să spun că un traducător ar trebui să lucreze pe gratis. Dar să trăiești lîngă cel pe care-l traduci și să crezi că națiunea lui stă în calea națiunii tale este cel puțin pervers, dacă nu pur și simplu mîrșav.

Nu am crezut că există așa ceva, dar am văzut cu ochii mei. Nu vreau să dau nume, pentru că aici nu e important numele, ci fenomenul teribil de trist. Mă amăgesc că, în trecut, a fi traducător însemna să știi totul despre cultura respectivă și să te afunzi, să te dizolvi în ea, să te renaști englez, francez, rus, român, german sau orice altceva. Și că nu însemna sub nici un chip să-ți pui o morgă sobră de noli me tangere.

Asta e, am văzut-o și pe asta. Şi nu cred că traducătorul respectiv nu știe să traducă bine. Dar e ceva profund dubios într-un pod care leagă două punți numai cînd are el chef.

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Vezi articole

Alte articole

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: