Poezie Traduceri

Poeme de Gérard de Nerval (II)

Hristos pe Muntele Măslinilor

„Dumnezeu a murit; cerul e gol.
Plângeţi, copii, nu mai aveţi tată.”
(Jean Paul)

I

Când Domnul, ridicându-şi  un brat spre empireu,
Sub arborii cei sacri, aşa cum fac poeţii,
S-a dat o noapte pradă durerii şi tristeţii
Simţind că-nvăţăceii  trădatu-l-au la greu

S-a întors către aceia care-l urmau mereu
Visându-se aidoma cu regii sau profeţii
Şi-acum dormeau în vale un somn greoi, ca beţii,
Şi-a început să strige: „Vai, nu e Dumnezeu!”

Dar ei dormeau. „Prieteni, aflarăţi noua veste?
Eu m-am izbit cu fruntea de bolţile celeste,
Sunt plin de sânge, sufăr de-atâta timp, mă frâng,

V-am înşelat, abisul se-ntinde pretutindeni
Nu-i zeul la altare, şi-s jertfa lui, prieteni,
Nu-i Dumnezeu, Ah, nu e!” Dar ei dormeau adânc.

II

Şi-a spus din nou: „Prin spaţii e totul numai moarte.
Prin căile lactee-mi fu dat ca să colind,
Să  văd suflerea vieţii, purtându-şi hăt departe
Nisipul ei de aur şi valul de argint

Şi-am întâlnit în cale numai câmpii deşarte
Pe care le-nconjoară oceanele mugind,
Vagi sufluri ce-s menite ca sferele să poarte,
Dar n-am văzut vreun spirit acolo vieţuind.

În loc să dau de ochiul lui Dumnezeu, de smoală
Văzui cum se deschide doar o orbită goală
Din care izvorăşte un întuneric greu;

Şi-un curcubeu păzeşte acea fântână sumbră,
O, haos care are neantu-n chip de umbră,
Spirală ce înghite lumi, zile, tot mereu.

III

„Destin, o santinelă mereu în neclintire,
Necesitate rece, hazard cu palma grea,
Tu  sub omătul veşnic  faci lumile-a răcire
Şi universul palid îl faci a îngheţa;

Mai ştii ce faci cu sorii-ţi, o forţă peste fire,
Ciocnindu-se orbeşte prin spaţiu, stea cu stea,
Şi mai împarţi tu  oare puteri de nemurire
Din lumea moartă-n lumea ce naşte-n urma sa?

O tată, ai vârtutea ce morţii să-i întreme
Şi  tu să fii acela ce-n inimă îl port?
Ai sucomba, ştiu bine, la ultimul efort

Al îngerului negru, lovit de anateme;
Şi iată-mă, sunt singur, menit a suferi
Şi o să pier, de vreme ce toate vor pieri.”

IV

Nu se-auzea vreun geamăt al veşnicei victime
Ce inima la lume zadarnic şi-a fost dat,
Dar gata să leşine, cu creştetul plecat,
Pe cel ce n-avea pace chematu-l-a la sine.

„O Iuda, tu ştii preţul ce-l vor plăti pe mine,
Grăbeşte de mă vinde, să isprăvim odat’;
Prietene, eu sufăr, zac la pământ culcat,
Tu cel puţin ai forţă în tine pentru crime.”

Dar Iuda, alb la faţă, păşea împleticit
Căindu-se amarnic, de preţ nemulţumit
Şi îşi vedea păcatul ca scris pe toate cele.

Numai Pilat, romanul trimis de împărat
Simţi putină milă, dar, repede schimbat,
,,Aduceţi-mi nebunul!’’ – strigă la santinele.

V

E el, e chiar nebunu-n sminteala lui sublimă,
Este Icar, ce-n vremuri la ceruri a suit,
E Faeton, de zeii înaltului trăznit,
E Atys mort, pe care Cybela-l reanimă.

Privea-ndelung augurul în coastă la victimă,
Se îmbăta pământul cu sângele-i slăvit,
Din osii universul scotea un scârţâit
Şi spre abis Olimpul părea că se înclină.

A dat strigare Cezar spre Jupiter-Amon:
Ce proaspăt zeu ajunse în lume la putere?
Şi de nu-i zeu, pesemne e cel puţin demon…

Ci-oracolul pe dată redus fu la tăcere,
Doar Unicul dezleagă asemenea mistere,
-Cel ce cu duhul vieţii l-a-nsufleţit pe om.

 

Versurile de aur 

Om liber, de gândire nu eşti tu singur dus,
În lume, unde viaţa de peste tot înfloare,
Ţi-e dat să te ţii slobod prin propria-ţi vigoare,
Dar cugetu-ţi priveşte la univers de sus.

Tot animalu-n lume de-un duh este condus,
E-un spirit al naturii în fiecare floare,
Misterele iubirii-s ascunse în metale
Şi totul are suflet şi-ţi este mai presus.

Din zidul orb se uită la tine o privire,
Materia, ea însăşi, de-un verb s-a fost pătruns,
Deci dă-i întotdeauna o bună folosire;

În fiinţele umile e-ades un zeu ascuns
Şi-aşa cum naşte ochiul sub pleoapa ferecată
Un spirit pur se naşte în pietre câteodată.

 

Poeme din volumul „Les Chimères”/„Himerele” (1854)
Traducere din limba franceză de Octavian Soviany

Despre autor

Octavian Soviany

Octavian Soviany

Născut in 1954, la Brașov, Octavian Soviany a debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri „Ucenicia bătrânului alchimist”.
Scrie poezie, romane, piese de teatru și lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri „Dilecta” (2006) și „Călcâiul lui Magellan” (2014), precum și romanele „Arhivele de la Monte Negro” (2011), „Viața lui Kostas Venetis” (2011), „Moartea lui Siegfried” (2015), „Năluca” (2016).

Scrie un comentariu