Poezie Traduceri

Poeme de Gérard de Nerval (I)

El desdichado

Sunt tenebrosul, văduv, mereu neconsolat
Senior peste-Acvitanii, cu turnul în surpare;
Unica-mi stea e moartă, pe alăută-i dat
Să port Melancolia cu al ei negru soare.

În noaptea din morminte, tu, cea consolatoare,
Redă-mi un  ţărm italic, în mări de-azur scăldat,
Şi floarea ce-mi plăcuse, leac inimii amare,
O boltă unde roza cu viţa s-a legat.

Amor sunt? Sau sunt Phoebus?  Sunt Lusignan, Biron?
Mi-e fruntea de-al Reginei sărut împurpurată.
Am stat în grota unde sirenele înoată.

Şi-am fost, în două rânduri, trecut peste-Acheron,
Făcând să sune orfic, pe rând, din lira mea,
Şi  un suspin de sfântă şi-un râs de zână rea.

Myrtho

Visez la tine, Myrtho, divină vrăjitoare,
La mândrul Posilippe, lucind de focuri mii,
La fruntea ta scăldată-n lumini de miazăzi,
La strugurele negru din pleata-ţi lucitoare,

Din cupa ta băut-am beţia cu-nfocare,
Din fulgerul ce-n ochiu-ţi strălucitor sclipi,
Când în genunchi căzusem, pe Iac spre a-l slăvi,
Căci sunt menit de Muză elin dintru născare.

Eu ştiu de ce vulcanul s-a reaprins: adese
Prin lavele-i sleite piciorul ţi-a trecut
Şi-atunci s-a pus cenuşa pe zare-n straturi dese.

De când ţi-a spart Normandul toţi idolii de lut,
Sub pomul lui Vergiliu, sub laurul tăcut,
Hortensia cea pală cu mirtul se-ntreţese.

Horus

Knef, zeul, prinse lumea s-o zguduie hapsân.
Atunci din patu-i Isis, maternă prin natură,
Sculându-se, spre soţu-i a arătat cu ură
Şi-n ochiul ei fu focul mâniei iar stăpân.

Vedeţi cum moare, zise, acest mehenghi bătrân
Întregul frig al iernii l-a adunat în gură,
El şchioapă de picioare, e laş la uitătură,
Este al iernii rege, vulcanilor li-I zân.

Iar vulturul se duse!  Nou spirit vine-n taină.
M-am îmbrăcat în cinstea-i cu a Cybelei haină…
E-un prunc iubit de Hermes şi-Osiris mai dihai.

Fugi apoi zeiţa în luntrea-i aurită,
Lăsându-ne în mare imaginea-i slăvită,
Şi  se aprinse cerul sub al lui Iris strai.

Anteros

Mă-ntrebi despre mânia ce-mi face-atâta chiu,
De ce îmi este  încă cerbicea neplecată;
E că Anteu fusese al spiţei mele tată,
Iar zeului ce-nvinse să-i fiu potrivnic ştiu.

Răzbunătoru-mi fuse duşman de timpuriu.
El m-a-nsemnat pe frunte, cu buza-i mâniată;
Sub a lui Abel faţă, de sânge, vai, pătată,
Adeseori port chipul lui Cain, purpuriu.

Iehova, cel din urmă învins de-a ta mânie,
Care din fund de iaduri striga ,,Ah,tiranie!”
A fost strămoşu-mi Belus sau tatăl meu, Dagon.

Ei m-au trecut Cocytul, cu apele-i clocite
Şi ca s-o apăr bine pe mama-Amalecyte
Pun la picioru-i dinţii străvechiului dragon.

Delfica 

Cunoşti tu oare, Dafne, romanţa cea fanată,
Ce, pe sub mirţi, sub lauri, măslini cu rod bogat,
Sub sicomori, sub sălcii cu frunza-n tremurat
E luată de la capăt, odată şi-ncă-o dată?

Mai recunoşti tu templul cu vastă colonadă,
Lămâia-n care dinţii tăi albi s-au imprimat
Şi  peştera fatală, pe unde şi-a culcat
Dragonu-nvins în luptă sămânţa blestemată?

Vor reveni toţi zeii pe care-i plângi cu foc
Şi zilele antice vor reveni la loc,
Profetică, străbate pământu-o adiere;

Sibila încă totuşi, cu chipul ei latin,
Mai doarme pe sub arcul zidit de Constantin
Şi-n ordine stau încă porticele severe.

Artemis 

A treisprezecea vine, dar încă e cea primă
Şi-i unică în toate, sau ceasu-i fericit;
Să fii tu oare prima sau ultima, regină?
Tu, rege-ai fost unicul sau ultimu-i iubit?

Daţi celei iubitoare iubirea-vă deplină;
De cea cândva iubită sunt încă îndrăgit;
E moartea sau e moarta? O, chin, încânt vrăjit!
Iar roza ei, din mână, e nalba de grădină.

O, sfântă ce în Neapol reverşi din mâini scântei,
Tu, roză peste care-i Gudula suverană,
În cerurile vide să-ţi afli crucea vrei?

Cădeţi, ah, roze albe, îi insultaţi pe zei,
Cădeţi, fantome albe, din cerurile-n flamă.
E Sfânta din abisuri mai sfântă-n ochii mei.

Fotografie a lui Gérard de Nerval de Nadar

Poeme din volumul „Les Chimères”/„Himerele” (1854)

Despre autor

Octavian Soviany

Octavian Soviany

Născut in 1954, la Brașov, Octavian Soviany a debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri „Ucenicia bătrânului alchimist”.
Scrie poezie, romane, piese de teatru și lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri „Dilecta” (2006) și „Călcâiul lui Magellan” (2014), precum și romanele „Arhivele de la Monte Negro” (2011), „Viața lui Kostas Venetis” (2011), „Moartea lui Siegfried” (2015), „Năluca” (2016).

Scrie un comentariu