Poezie Traduceri

Poeme de Maarja Kangro

AZBEST

Așadar, încă din copilărie?
Săreai
până crăpa mormanul de fibrociment?
Teniși albaștri și aybest alb.
Am văzut extinderea de zece microni
a unei fibre
pătrunzând în căile respiratorii.
În jocurile tale, o bucată de fibrociment
ținea locul peștelui afumat?
O ronțăiai
ca pe păcatul original?
Ca pe pom al cunoașterii binelui și răului ?
De fapt, nu știm nimic,
nu înțelegem mare lucru,
zece microni, un muncitor din clădire în pantaloni murdari,
agonia inconștientă a unui barbat,
douăzeci sau patruzeci de ani, plăci pleurale, mezoteliom,
fibroza pulmonară.
Da, liliacul pare să înflorească în fiecare an,
și uneori apare câte o mare pasiune.
Fibra coboară merge foarte încet,
invizibilă precum viitorul:
azbestul este o alegorie puternică.
Ce rost are să te enervezi ?
Iată, acesta este noul vin pe care îl prefer.
Cumpăr. Hai să bem un pahar în seara asta.

***

noi am venit
când vărsarea de sânge încetase
plânsetul se oprise
nu mai ieșea fum
aerul nu mai era îmbâcsit de praf
rănile fuseseră curățate
victima se ridicase
în picioare
nu mai era contagioasă
făcea bancuri despre propriul său destin
așadar noi veniserăm pe post de prieteni
căci ne cunoșteam încă
dinaintea crizei
băuserăm litri întregi de vin roșu împreună
înghițiserăm o delicioasă pâine de casă
vorbiserăm despre nietzsche și sfântul augustin
chiar și despre tillich
noi eram cei care întârziau
nu numai în excursii
dar și pentru a ajunge la o mână prietenoasă
străveche sinceră și caldă
și am putut din nou
să zicem bancuri

SOLDAT: VIZIUNE ROMANTICĂ ASUPRA LIMBII

Se spune că în fiecare an mor douăzeci de limbi.
A noastră, cea de aici, va trăi mai mult decât noi toți:
îmbătrânind ne vom desprinde de corpul limbii,
vom cădea ca niște celule moarte.
Atunci când o limbă sfârșește prin a se deshidrata,
știm bine că ultima celulă, ultima carte din pachet
este de cele mai multe ori un bătrân sau o bătrână.
Dar n-ar fi frumos să ne imaginăm
că cei îndrăgostiți de limba aceea
ar putea decide
că ultimul vorbitor va fi
un tânăr parfumat, seducător și grațios, într-o cămașă cu guler alb, imacuat,
ce –o de un sânge lucitor?

ROȘIA ÎNNEGRITĂ

Aceste roșii pe care sora
mea le-a lăsat să
se coacă la țară lângă fereastră
arată ca niște embrioni verzi.

Câteva, cele mai mici, s-au îngălbenit încet-încet, așa cum trebuie,
dar cea mai mare, roșia mea preferată,
a prins de la început o nuanță maronie.

Într-o seară, în timpul unei petreceri, am revăzut-o, acum
emana o strălucire roșie.

L-am mângâiat pe Lazar: incredibil!
Ea frânsese săgeata timpului: cruditate-moarte-maturitate!,
Aș vrea să cunosc și eu acest ciclu!

A doua zi, roșia
se înnegrise pe partea expusă la soare.
iar Lazar se dusese dracului.

***

Într-un mic oraș din Alpii italieni,
o asistentă ucraineană
se află într-un parc sub niște arbori de magnolie.
Este iarnă, la capătul unei lese se agită
un câine alb, bătrân, și lățos.
Dintr-o dată, clopotul bisericii
începe să bată puternic și înfricoșător.
Micul câine alb
începe să latre
furios și cu sughițuri,
de parcă ar fi fost în pragul unui atac de cord.
Biserica nu se potolește,
nici câinele.
Amploarea dezastrului continuă să crească.
Animalul și biserica
se concurează,
forțându-și până la refuz ritmul inimii.
În parc, sub arborii de magnolie,
încă nu a observat nimeni, nimic.
Asta e, asta e, asta e, asta e, asta e.

Traducerea prin limba engleză, cu acordul autoarei: Mircea Dan Duță

Maarja Kangro (1973) și-a început cariera literară ca traducător al lui Zanzotto și Enzensberger și ca autor de scenarii pentru filme și texte pentru compozitori clasici și contemporani. A publicat cinci cărți de poezie și patru volume de proză de ficțiune. A câștigat numeroase premii atât în Estonia, cât și în străinătate, printre ele numărându-se în două rânduri cel mai important premiu literar din Estonia, Estonian Endowment Cultural, de două ori Premiul Literar al Universității din Tallinn și tot de două ori Premiul pentru povestiri scurte Friedebert Tuglas. Lucrările sale au fost traduse în mai mult de 15 limbi. Este unul dintre cei mai importanți autori contemporani estonieni ai ultimului deceniu. Protagonistele sale, precum însăși autoarea, sunt femei puternice, inteligente, și cu o atitudine ușor cinică față de viață și față de propria lor condiție.

Despre autor

Mircea Dan Duță

Mircea Dan Duță

Mircea Dan Duță - poet de expresie cehă, filmolog și traducător. Volume de poezie: „Peisaje, zboruri și dictări” (2014) și „Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului” (2015), ambele apărute la Editura Petr Štengl, Praga). Pregătește acum două titluri noi: „În moarte nu se vorbește limba polonă” și „Ștamgast la Țara Soarelui-Răsare”. Publică în principal în Cehia, dar unele dintre textele sale au fost traduse și publicate în Marea Britanie, SUA, India, Italia, Slovacia, Bulgaria, Muntenegru, Kossovo, România. A tradus mult din cehă / slovacă, dar și din polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză în română și / sau în cehă. Publică și volume și articole științifice sau de specialitate (în domeniul teoriei, criticii și istoriei literare sau de film). Este membru al PEN Cehia și PEN România și organizator de programe culturale (în principal literare) în Republica Cehă, Slovacia și România.

Scrie un comentariu