English Poezie

Poems by Mina Loy

Mina Loy (1882-1966) a fost o poetă avangardistă, autoarea, în siajul manifestului futurist semnat de Marinetti, a unui „Manifest feminist” (1913), în care ironiza machismul avangardiștilor. Nu întâmplător vă propunem în acest număr câteva poeme în engleză semnate de Mina Loy, ea fiind una dintre protagonistele volumului „Ghid dada pentru postumani. Tzara și Lenin joacă șah” de Andrei Codrescu (Editura Curtea Veche, 2009), volum propus de Raul Popescu la „Cartea săptămânii”. Iată cum o descrie Andrei Codrescu în volumul tocmai amintit: „Mina Loy, o poetă britanică prin naștere și pe jumătate evreică (Loew), fusese amanta futuristului F.T. Marinetti, cover girl la «Femeile Anilor ’20» a revistei «Look», iar poetul William Carlos Williams, autorul celebrului poem «In The American Grain», era îndrăgostit nebunește de ea; a scris o piesă în care i se cerea actorului principal (el însuși) să o sărute pe actrița din rolul principal (Mina Loy). Nu reușise să o sărute pe frumoasa și geniala poetă până la spectacol, când publicul avertizat dinainte a început să aplaude și să strige: «Pup-o, bă! Pup-o!» Atât de interesantă a fost viața plină de petreceri a Minei Loy, că risipi opera ei strălucită, împrăștiată prin reviste respectabile de avangardă, dar niciodată adunată într-o ediție și discutată critic. Dacă Mina Loy ar fi demonstrat mai mult interes în tratarea poeziei sale, ar fi fost mai influentă decât Ezra Pound și T.S. Eliot și ar fi vindecat cu versul ei cosmic, dar amărui-ironic, prăpastia care s-a creat mai apoi în poezia americană între poundieni și eliotieni, o prăpastie care devine, cu trecerea timpului, tot mai largă”.

 

Brancusi’s Golden Bird

The toy
become the aesthetic archetype

As if
some patient peasant God
had rubbed and rubbed
the Alpha and Omega
of Form
into a lump of metal

A naked orientation
unwinged unplumed
the ultimate rhythm
has lopped the extremities
of crest and claw
from
the nucleus of flight

The absolute act
of art
conformed
to continent sculpture
— bare as the brow of Osiris —
this breast of revelation

an incandescent curve
licked by chromatic flames
in labyrinths of reflections

This gong
of polished hyperaesthesia
shrills with brass
as the aggressive light
strikes
its significance
The immaculate
conception
of the inaudible bird
occurs
in gorgeous reticence

Poem apărut în volumul „Lunar Baedeker” (1923)

Mina Loy în 1926, la Paris, alături de Peggy Guggenheim

 

 

Lunar Baedeker

 

A silver Lucifer
serves
cocaine in cornucopia

To some somnambulists
of adolescent thighs
draped
in satirical draperies

Peris in livery
prepare
Lethe
for posthumous parvenues

Delirious Avenues
lit
with the chandelier souls
of infusoria
from Pharoah’s tombstones

lead
to mercurial doomsdays
Odious oasis
in furrowed phosphorous

the eye-white sky-light
white-light district
of lunar lusts

Stellectric signs
“Wing shows on Starway”
“Zodiac carrousel”

Cyclones
of ecstatic dust
and ashes whirl
crusaders
from hallucinatory citadels
of shattered glass
into evacuate craters

A flock of dreams
browse on Necropolis

From the shores
of oval oceans
in the oxidized Orient

Onyx-eyed Odalisques
and ornithologists
observe
the flight
of Eros obsolete

And “Immortality”
mildews …
in the museums of the moon

“Nocturnal cyclops”
“Crystal concubine”

Pocked with personification
the fossil virgin of the skies
waxes and wanes

Poem apărut în volumul „Lunar Baedeker” (1923)

 

Letters Of The Unliving

The present implies presence
thus
unauthorized by the present
these letters are left authorless
have lost all origin
since the inscribing hand
lost life.

The harshness of the past
croaks,
from creased leaves
covered with unwritten writing
since death’s erasure
of the writer
erased the lover

Well-chosen and so ill-relinquished
the husband heartsease
acme of communion

made euphonious
our esoteric universe.

Ego’s oasis now’s
the sole companion.

My body and my reason
you left to the drought of your dying:
the longing and the lack
of a racked creature
shouting
to an unanswering hiatus
„reunite us!”

till slyly
patience creeps up on passion
and the elation of youth
dwindles out of season.

Agony
ends in an equal grave
with ecstasy.

An uneasy mist
rises from this calligraphy of recollection
documenting a terror of dementia.

This package of ago
creaks with the horror of echo.

The bloom of love
decoyed
to decay by the finger
of Hazard the swindler
deathly handler who leaves
no post-mortem mask
but a callous earth.

Posing the extreme enigma
in my Bewilderness
can your face excelling Adonis
have ceased to be
or ever have had existence?

With you no longer the addresser
there is no addressee
to dally with defunct reality.

Can one who still has being
be inexistent?

I am become
dumb
in answer
to your dead language of amor.

Diminuendo
of life’s imposture
implies no possible retrial
by my present self
my cloud-corpse
beshadowing your shroud.

The one I was with you:
inhumed in chasms.
No creator
reconstrues scar-tissue
to shine as birth-star.

But to my sub-cerebral surprise
at last on blase sorrow
dawns an iota of disgust
for life’s intemperance:

„As once you were”

Withhold your ghostly reference
to the sweet once were we.

Leave me
my final illiteracy
of memory’s languor

my preference
to drift in lenient coma
an older Ophelia
on Lethe.

Poem apărut în volumul „The Lost Lunar Baedeker: Poems” (1982)

Parteneriat media

Despre autor

Literomania

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu