Poezie Traduceri

Poeme de Paul Verlaine (II)

Vorbeşte un văduv

Văd două umbre navigând
Pe marea lacrimilor mele,
Iar ochii mei uscaţi de vânt
În noaptea asta fără stele
Îs două stele luminând.

E o femeie încă jună
C-un prunc alături, măricel,
Pe-o barcă dusă de furtună,
Fără catarg şi fără ţel…
Un prunc  şi o femeie jună,

În plin curent şi-n uragan,
Iar pruncu-şi strânge tare muma
Ce-ntreabă-se spre ce liman,
Se-ndreaptă barca lor întruna
În plin curent şi-n  uragan.

Să speri în Domnul, o, nebună,
Să crezi în Tatăl, puiul meu.
Furtuna care se-nverşúnă,
N-o să dureze tot mereu,
O, puiul meu, şi tu, nebună,

Şi fi-va pace în curând
Pe marea lacrimilor mele,
Iar ochii mei, sub cerul blând,
În noaptea fără spaime rele,
Vor fi doi îngeri luminând.

1878

 

Baladă
În vis
Lui Dr. Louis Jullien

Eu am visat-o: parcă ne iertam
Nu vina – în iubire nu sunt vini –
Nesocotinţa numai, de mai an,
Şi viaţa ce fu dată s-o trăim.
Şi era tot precum în minte-o ţin
Înveşmâtată-n verde şi în gri,
Ştiind prea bine cum pe placu-mi-i,
Iar graiu-i era sincer şi curat,
Şi ce mişcat am fost când îmi vorbi:
Eu am visat-o, ea nu m-a visat.

Nici eu, nici dânsa nu ne resemnam
Ca-n zilele ce vin să suferim
Şi iată, ne revăd cum adăstam
Alături, ca descinşi din înălţimi
Şi gata cu sărutul să plătim.
Ce vis frumos! De mână tu mă ţii
Iar sângele a prins a clocoti
De parcă într-un cântec revărsat.
E doar un vis! Dezgust! Melancolii!
Eu am visat-o, ea nu m-a visat.

O, Fericire,-n urma ta păşeam
Şi totu-n faţă ne era senin;
Până la moartea, pe care-o negam,
Mergeam pe drumuri, ca un baladin,
Cântând, dansând, sfidându-l pe-asasin
Ce-n gât mereu e gata a-ţi sări;
De-o noapte de-august ea îmi glăsui,
Când mărturia-i rege m-a-ntronat,
Cu drag acolo tot aş reveni,
Eu am visat-o, ea nu m-a visat.
Închinăciune:
Prinţesă, ea-ntr-alt cap de lume-o fi,
Spre care-a mea credinţă m-a-nturnat,
Amin, căci doar întru ponoase mi-i
Că am visat-o, ea nu m-a visat.

 

Adio

Nu m-am născut să sufăr atâta anasână,
De cei mai tari ca mine să fiu privit de sus;
De ce-s făcut să semăn cu mielul fără lână
Şi sufletu-mi de ce e insultelor supus ?

Asemenea acelor ieşiţi din stirpe bune,
Capabil de mai bine întodeauna, eu
Sunt ba tot numai  zâmbet, ba tot o rugăciune,
Cu ceru-nduioşându-mi privirile mereu.

Mereu atât de de sincer şi blând în dezmierdare,
Chiar dacă despre mine ieşiseră poveşti,
Păstram  întotdeauna o leacă de pudoare,
Când erau bani la mijloc şi-n poftele trupeşti.

Cum cei întotdeauna dispuşi să sacrifice,
Avui ceva necazuri, dar am avut şi vini,
Iar mama ta fusese duioasa mea complice,
Ştiindu-mi griji şi vine, ah – dânsa cel puţin!

Nu îi plăcea să vadă cum mă supui la chinuri,
La groapa ei adesea eu merg  spre-a mă ruga,
Dar viaţa-ne de acuma, cu lacrimi şi suspinuri,
Nu cred că ar găsi-o pe placu-i mama ta.

Aşijderea mi-e teamă ca, după-a noastră moarte,
Sărmanul prunc, la care fu dat părinţi să-i fim,
Să nu-ţi consacre ţie o mult mai mare parte
Din lacrimile care la morţi li se cuvin.

Nu m-am născut să bâigui cuvinte-aşa amare
Eu, cel a cărui vorbă pe vremuri exala
Un cântec bun, un cântec cu zvonuri matinale,
În care numai glasu-ţi că sună fals părea.

Cu cei de stirpe-aleasă am fost făcut de-o seamă
De lumea cea impură-s menit să-i consolez,
Cu glasul meu de aur şi haina mea de flamă,
Eu, Cavalerul care-n azururi  sângerez.

Eu, care-o să am parte de-o moarte dulce, castă
Iar lebede şi vulturi m-or pizmui cu toţi
Şi-oricât ne-ar fi fost viaţa alăturea nefastă
Voi sta-n onor şi slavă cu cei mai nobili soţi.

Traducere din limba franceză de Octavian Soviany

Despre autor

Octavian Soviany

Octavian Soviany

Născut in 1954, la Brașov, Octavian Soviany a debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri „Ucenicia bătrânului alchimist”.
Scrie poezie, romane, piese de teatru și lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri „Dilecta” (2006) și „Călcâiul lui Magellan” (2014), precum și romanele „Arhivele de la Monte Negro” (2011), „Viața lui Kostas Venetis” (2011), „Moartea lui Siegfried” (2015), „Năluca” (2016).

Scrie un comentariu