In memoriam Plicul lui Pașadia

Prea devreme

Péter Esterházy a scris odată: e bine să știi că un asemenea om se plimbă în oraș. Făcea aluzie la compozitorul de talie mondială György Kurtág.

Nu sînt un cinefil înrăit, și-atunci nici n-am zis tot adevărul. Cînd, uneori, mă duceam prin videoteci, ceream nişte filme de se uitau la mine ca și cînd m-aș fi dus într-un muzeu al cinematografiei. Dintre capodoperele lui Lucian Pintilie, am văzut doar „De ce bat clopotele, Mitică?” și „Prea tîrziu”, deși acesta din urmă nici nu cred că e considerat capodoperă de mulți. Dar am simțit că e bine ca el să fie în lumea artistică din România, că este un personaj oarecum mitic, cu părul lui vîlvoi, cu barba lui boemă, cu prietenia care l-a legat de Victor Rebengiuc și cu multe altele. „Bricabrac” cred că este un volum extraordinar.

Bineînțeles că cine l-a întîlnit personal poate evoca amintiri și plăcute, și neplăcute. Un mare regizor nu poate fi Maica Tereza. Cred că chiar Rebengiuc a spus la „Profesioniștii” că Pintilie „te biciuie”. Dar oricum ar fi fost, a fost un fenomen și fenomenul acesta a avut substanță. Nu ne amintim numai de frizură și de barbă, ci și de Caragiale acela noir, care este parcă o ilustrație a excelentului eseu „Marea trăncăneală” de Mircea Iorgulescu, sau de Maia Morgenstern din „Balanța”, de Răzvan Vasilescu din „Prea tîrziu”, de Gheorghe Dinică din „După-amiaza unui torționar” etc. Se pare că Pintilie, cu bici sau fără bici, a fost și un extraordinar conducător de actori.

Încet-încet, dispare o generație de aur. Se vede cu ochiul liber că, între timp, s-a născut o alta. Dar cumva ai nevoie mereu de oameni care și-au terminat opera, și-au întregit-o și sînt, totuși, printre noi. De ieri, dintre aceştia a mai dispărut unul.

Dumnezeu să-l odihnească!

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu