Plicul lui Pașadia

Realitatea închipuită

„Un roman într-o gară mică” – mi se pare excelent acest titlu ales de autor și de editură pentru volumul de proză semnat de Kocsis Francisko. Scrierile, ele, nu ne prea ajută dacă vrem să definim genul: în carte, sînt și nuvele, dar și povestiri; mai mult, „Plimbări cu Freud” are în jur de 80 de pagini. Pe cînd „Un roman într-o gară mică” desenează cumva un spațiu destul de mic, dar în care se întîmplă lucruri destul de interesante. Dacă stăm să ne gîndim, „Steaua fără nume” începe într-o gară, și piesa lui Sebastian ne duce către stele dintr-un tîrg de provincie.

În caz că vrem să elaborăm metafora, povestitorul (mereu distant, dar care știe totuși multe lucruri, de la programul zilnic al lui Freud la cele petrecute cu fratele mai mare al baronului nărăvaș de cînd a plecat din țară) stă în gara în care se întîmplă lucrurile, privește și ascultă. Este un om atent la detalii, empatic, sensibil. Îi plac întîmplările ciudate, dar nu se mulțumește să le înregistreze, le și închipuie, își imaginează continuarea lor. Oricum ar face-o, scrie de parcă ar fi fost la fața locului: „Dincolo de casa babei se întindea cîmpul și întunericul. De acolo, cînd a dat să se întoarcă, a auzit o bufnitură, de parcă ar fi căzut ceva greu dintr-o căruță, un sac de cartofi sau un om adormit. Instinctiv, a întors capul în direcția podețului și l-a văzut. Senzația a fost că a ieșit de sub pod, dar putea să fi sărit de pe malul celălalt și să-l vadă numai în momentul cînd deja ieșea în drum. Era un dulău alb, lățos, uriaș, cu siguranță cel mai mare ciobănesc mioritic pe care-l văzuse vreodată”. („Dulăul alb” – 30.) Sînt lucruri pe care numai un povestitor atotștiutor poate să le cunoască.

Datorită faptului că Kocsis gustă fantasticul, mi s-a părut uneori un veritabil realist magic – cum este Ștefan Bănulescu în „Iarna bărbaților” sau Márquez în nuvele. Poate mă înșel. Cert e că „Secvențele rurale”, „Secvențele urbane” și „Alte secvențe” se citesc cu reală plăcere, care vine din forța de a povesti a povestitorului.

Kocsis Francisko, „Un roman într-o gară mică”, proze scurte şi foarte scurte, Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză”, Iaşi, 2018, 240 p.

Recomandare Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu