Blitz-proze

Satul Gotha

Satul Gotha

Cea mai în vîrstă femeie din satul Gotha e baba Safta. Are peste nouăzeci de ani. Cît peste,  nu poate spune nimeni, nici chiar ea. Afirmă mereu, cu nedisimulată mîndrie, că nu a bătut încă suta. Vîrsta babei Safta nu o cunoaşte, exact, nici fiica de 7o de ani, nici nepoata de cincizeci,  nici strănepoata de treizeci şi nici stră-strănepoata de nouă.

În ultima vreme, lunar, baba Safta anunţă că moare. Se urcă pe cuptor şi zace acolo cîte două zile fără să bea, fără să mănînce. După cele două zile coboară mai vioaie ca oricînd şi-ncepe, cu voce piţigăiată, să ţipe la cei din jur cum că-s nişte leneşi de n-a pomenit tot satul. Cît timp îşi odihneşte oasele înmuiate de vremuri, în casă şi-n ogradă se adună o mizerie de nedescris. Tot ea, la cei aproape o sută de ani, trebuie să le spună ce să facă, să-i împungă în spate, altfel ar dormi toată viaţa. Şi baba Safta îi atacă cu vorbe ascuţite, de dimineaţa pînă seara. Cei din jur oftează şi se întreabă, în gînd, oare cînd nu va mai coborî de pe cuptor… ?

În ziua în care a avut loc sărbătoarea „Fiii satului”, s-a prezentat şi un reporter de la un important cotidian judeţean. Reporterul, aflînd de baba Safta, s-a repezit pînă-n ograda cu pricina, hotărît a face un interviu bombă pe tema longevităţii.

Baba Safta l-a trimis întîi să-i adune oile, cinci la număr, de pe cîmp şi să le vîre în ogradă. Cît îs ălea de proaste, or crăpa pe o asemenea secetă. Apoi l-a pus să-i scoată douăzeci și cinci de găleţi de apă, pînă ce umple vana din tablă, apă necesară udatului straturilor din grădină. Cînd s-o lăsa seara. Apoi l-a mai pus să-i crape un braţ de lemne, că trebuie încins focul şi pregătită mîncarea pentru porci. Mîncarea o va pregăti fiică-sa, el, ca un oraşean sadea ce este, habar n-are.

În sfîrşit, reporterul fu invitat să-şi facă meseria. Transpirat din cap pînă-n picioare, cu dureri de şale şi-o gleznă umflată, o întrebă care crede ea că-i secretul unei vieţi lungi.

– Păi ăsta-i, dragă, i-a răspuns baba Safta rîzînd, să fii cît mai…harnic, ha ha, să nu trîndăveşti, ai văzut cîte-am făcut eu într-o oră? Ha, ha! Am adunat oile, am umplut vana cu apă, am spart lemne…

– Adică eu…, a bîiguit reporterul, dar cum staţi cu alimentaţia? Sînt convins că mîncaţi raţional, multe crudităţi, fără grăsimi…

– Chiar aşa, îl întrerupse baba Safta, de unde ştii, tinere, că ăştia ai mei, de ani de zile, nu-mi mai dau să mănînc ca lumea, cică doctorul mi-a prescris regim, dar eu ştiu că ei abia aşteaptă să nu mă mai scol de pe cuptor, să scape de mine!

Reporterul i-a mulţumit frumos şi-a întins-o din ogradă. În reportajul său a descris un apus de soare văzut la ţară, un apus scăldat într-o lumină sîngerie.

 

Două prietene

În faţa cîte unei cafele, fumînd ţigări fine, două prietene discută aprins, de sînt auzite de toţi clienţii cafenelei. Este însă o remarcă răutăcioasă, nu vorbesc tare înadins, au doar vocile ascuţite, stridente, din cauza luptelor duse prin magazine, prin pieţe şi acasă cu soţii care sînt nişte ignoranţi, habar n-au cîte lucruri grave se întîmplă în lume.

Cele două prietene fac parte din categoria celor care se revoltă repede, comentează aprig, exprimîndu-şi zgomotos nemulţumirile însă toată revolta lor se stinge fără urme, după o masă îndestulătoare şi un program de muzică populară urmărit la televizor.

Una dintre prietene o întrerupe pe cealaltă cu un gest ferm, semn că are ceva mult mai important de spus. Cealaltă se opreşte la mijlocul frazei, fără supărare, şi o ascultă…  împreună cu toţi ceilalţi clienţi.

– Draga mea, trebuie să-ţi spun, dar cred că ţi-ai dat şi tu seama, ăia de la televiziune cu serialele lor ştiintifice, vor să ne înnebunească, să ne distragă atenţia de la problemele noastre zilnice de zi cu zi… Cică pămîntul se răceşte încet, încet şi peste cîteva milioane de ani, numai gheaţă peste tot! Cică trebuie să avem mare grijă de el că-şi epuizează resursele! Cică se mai lovesc de pămînt comete, aşa, mai mici, dar s-ar putea lovi şi una mult mai mare şi să avem grijă că pe altă planetă nu ne putem duce să locuim, că nu-s destule nave spaţiale! Parcă asta ne interesează pe noi, ce-o fi şi ce-o păţi pămîntul peste milioane de ani!? Dar sînt treburi mult mai grave care ar trebui să ne preocupe, care ne afectează mîine, poimîine, nu peste milioane de ani! Să-ţi daţi un exemplu. Tu ştii că în oraşul nostru s-au introdus, pentru prima oară, compostoare în autobuze. Ei, să vezi acum ce se întîmplă, fiind vorba de copiii noştri, că noi sîntem deja gata dezvoltate şi nu ne mai afectează. Ei bine, tot compostînd bilete, folosind degetul gros de la mîna dreapta, ce crezi că se întîmplă?! Numai peste cîţiva ani, nu peste o mie, copiii noştri vor avea degetul gros deformat! Degetul se va dezvolta greşit, îşi va pierde elasticitatea, ba chiar poate ajunge rigid, se va lăţi ca o labă de raţă, într-un cuvînt, va arăta oribil. Ei, asta-i, într-adevar, o problemă care trebuie să ne preocupe, nu prostiile alea cu care vor să ne înspăimînte la televizor!

După ce şi-au băut cafeaua, prietenele au hotărît să meargă pînă-n parc unde vor face o plimbare cu barca.

Recomandare Literomania

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii nationale și internationale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia, Cehia, Ungaria și Serbia, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Franta și Israel.

Scrie un comentariu