Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (IV)

Scrisoarea a patra

Stimate domnule preşedinte,

după cum prea bine ştiţi, doar sunteţi român adevărat, ca şi mine, românii mănâncă pâine multă. Cu orice. Şi cu cartofi prăjiţi ori fierţi. Numai cu mămăligă nu. Cu toate că eu am un prieten care şi tocăniţa de miel cu mămăliguţă o haleşte cu pâine. Şi atunci de ce s‑a vândut tot grâul ţării la sfârşitul anului trecut? Pentru a respecta vreo indicaţie ueistă? Adică am rămas fără grâu în scopul de a‑l cumpăra de la alţii. Atunci, în mod cât se poate de logic, pâinea se va scumpi considerabil, în curând. După cum zice presa, de prin luna martie. În mod la fel de logic, se va scumpi şi făina. Superb! Cu zahărul se va întâmpla acelaşi lucru. Vindem tot, anulăm culturile de sfeclă şi… cumpărăm apoi de la alţii cu care ne‑am unit într‑o frăţie egalitară. Noi fiind fraţii mai mici, mai proşti şi mai săraci.

Eu tot nu pricep chestia asta cu uniformizarea spre folosul unora. E ca şi cum ne‑am arunca hainele de pe noi, cele mai bune, am rămâne‑n curul gol şi apoi ne‑am cumpăra, la preţuri triple, oarece uniforme fabricate de alţii. În aprilie vor fi Sfintele Sărbători de Paşti. Ce preţuri, oare, vor avea cozonacii şi… tot ce ţine de făină şi zahăr? Nici cu ouăle nu vom sta mai bine. Din moment ce găinile noastre sunt pline de microbi, ca şi porcii, vom importa ouă curate, igienice, dezinfectate, de prin alte ţinuturi. Atunci vom putea afirma, cu mândrie, că cu preţul dat astăzi pe‑un ou, altădată puteam cumpăra… un bou.

În aprilie se anunţă temperaturi extrem de ridicate, o neaşteptată vară toridă. Acest adevărat dar al naturii, împreună cu preţurile umflate peste măsură ne vor oferi nişte sărbători cum n‑am mai văzut de când mămicile noastre ne‑au făcut. Vom gâfâi şi vom transpira din belşug, vom împărţi jumătăţi de cozonac cu neamurile apropiate ori îndepărtate, de asemenea cele câteva ouă, iar pâinea va fi tăiată în felii milimetrice. Ori renunţăm la ea, precum nemţii. Mâncăm doar cartofi. Oare cartofii româneşti sunt la înălţimea cerinţelor ueiste? Dacă mă gândesc bine, nu prea… Nu au aceeaşi mărime şi nici formă, unu‑i lunguieţ, altul dodoloţ, unul umflat, altul subţirel, au ici-colo gâlme, protuberanţe, unii chiar şi mici pete negricioase care trebuie curăţate şi în profunzime, nu au nici aceeaşi culoare, unii au coaja mai groasă, alţii prea subţire, iar când sunt scoşi din pământ, rămâne pământul pe ei, ceea ce poate fi, iarăşi, un semn negativ. În curând vom importa şi cartofi. Şi sare! De ce nu? Bănuiesc că exploatarea sării se face total impropriu, neigienic, haotic, e nevoie de o reorganizare din temelii şi până se va ajunge la înălţimile cerute de uniune, hai să importăm şi sare. Pe a noastră, aşa rudimentar extrasă, o vindem la preţ de băţ de chibrit. Nici nu trebuie frumos ambalată, buni or fi şi sacii când e vorba de vânzare masivă, aşa cum s‑a făcut cu grâul ţării. Cum i se spunea ţării noastre odată? Parcă grânarul Europei. Vă mai amintiţi? Acum s‑a terminat, suntem în Europa, ne‑am aliniat, ne uniformizăm şi ascultăm. Dacă zeci de ani ne‑au supt ruşii, să‑şi mai pună pofta‑n cui. S‑a terminat cu exploatarea. S‑a schimbat direcţia în care pleacă produsele autohtone lipsite de standardul ce urmează a ne face fericiţi. Dar fericirea nu vine peste noapte, asta o ştim. O pricepem. Dacă tot am avut răbdare atâţia ani (comunism plus tranziţie), mai putem răbda. Între timp, politicienii în frunte cu şeful statului, scuzaţi, ne oferă diverse spectacole hazoase, pentru a mai uita de necazuri. Ca să râdem. Numai un bun cunoscut al meu, care are un băiat soldat în Irak, n‑are chef de râs.

Acum trebuie să închei, îmi bat vecinii în calorifer, semn că aud ce scriu. Aşa că mă semnez, cu stimă: un om sfios din ţară.

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii nationale și internationale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia, Cehia, Ungaria și Serbia, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Franta și Israel.

Scrie un comentariu