Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (VI)

Scrisoarea a şasea

Stimate domnule preşedinte,

întâmplător, tot butonând telecomanda televizorului nostru cel de toate zilele, peste cine am dat? Evident, peste Gigi Becali. Individul ăsta, nu pot pricepe de ce, când îl văd îmi transmite un soi de nelinişte greu de lămurit. Mă ia şi cu frisoane, când fruntea i se încreţeşte a gândire şi începe a lăsa să‑i curgă din gura‑i ciobănească şiruri de cuvinte ce se vor ordonate în propoziţii şi fraze, aşa cum am învăţat în şcoala primară. Pe dumneavoastră nu vă ia cu friguri pe şira spinării când auziţi de acest specialist în oi cu nume italian? Bănuiesc că de aia l‑o fi primit Berlusconi la el.

După cum afirma ciobănaşul nostru reciclat, Berlusconi i‑a dat o întâlnire cu timp nelimitat ce nici un alt şef de stat nu a primit. Şi discutând ei în timpul discuţiei, după cum zice tot italianul nostru mioritic, Berlusconi l‑a invitat, ba chiar rugat pe Gigi al nostru să intre în Partidul Popular European. Printre alte discuţii discutate, i‑a zis Berlusconi cu multă seriozitate că el, Gigi, de are un nume rezonând a italian, va fi un conducător mai mare decât Putin şi Clinton la un loc. Ori separat, asta nu mai ţin minte exact. Ceea ce pe băiatul nostru nu l‑a impresionat câtuşi de puţin, deoarece el nu are faţă de nimeni nici un fel de complexe. El este deja preşedinte, habar n‑aveam până acum. Cică preşedinte de onoare al Primei Fundaţii Europene. Ştiaţi asta, domnule preşedinte? El se întâlneşte cu cei mai mari oameni ai lumii ca de la egal la egal. Nici un firicel de emoţie nu‑l trece, e indiferent ca o stâncă din Carpaţii noştri autohtoni. Afirma, cât se poate de serios şi de cutremurător, că el nu are cum să se compare cu un om, el nu se compară cu nimeni. Nu simţiţi oarece frisoane pe şira spinării, la auzul unor asemenea afirmaţii? Poate da serios de gândit că pe Gigi, zău, nu cred să‑l doară vreodată capul din cauza gândurilor. El e mai cunoscut decât dumneavoastră pe mapamond, îmi pare rău că trebuie să vă reamintesc acest fapt. Chiar a declarat‑o, afirmând cu mâna pe inimă (ori pe buzunar?) că Berlusconi habar nu are cum vă cheamă şi, se pare, nici nu‑l interesează, din moment ce a reuşit, în sfârşit, să‑l aducă la el în elegantele apartamente pe însuşi Gigi Becali. Eleganţa respectivă, normal, nu l‑a impresionat deloc pe băiatul cel creţ cu buzunarele umflate dodoloţ de euroni. A văzut el la viaţa lui şi mai multă strălucire.

Acum doreşte să se întâlnească cu Bush, trebuie să‑i aranjeze consilierul său personal întâlnirea. Consilierul ăla al lui, după câte am înţeles, e un doctor universitar, doctor în doctrine de toate felurile, şi i‑a conceput lui Gigi o doctrină pe măsura lui. Una creaţă, pe înţelesul tuturor. Înţelesul maselor largi. Şi mai vrea să‑l întâlnească pe Tony Blaier. Normal, din moment ce‑l cheamă Tony, tot un soi de italian o fi şi ăla la origine, gândeşte Gigi, un om, acolo, iar el nu se compară cu oamenii. El nu merge, zicea, ca să cerşească ceva, să se integreze, el e integrat de mult, încă de pe vremea când mulgea oiţele şi avea înălţimea mielului.

Oricum, eu vă mai spun, e un motiv de nelinişte şi de friguri individul. Mai ales că în timp ce se discutau discuţii la televizor, pe micul ecran, în partea de jos, veneau încontinuu mesaje disperate de la diverşi oameni din ţară care‑l implorau pe Gigi să‑i ajute. Normal, doar mereu se difuzează imagini cu el aruncând în populaţie cu bani, precum se aruncă lăturile la porci, şi mulţi amărâţi îl văd ca pe un Iisus… Doamne iartă‑mă, ce‑mi scăpă şi mie. Prin urmare, eu zic, e momentul să vă liniştiţi puţin, neliniştindu‑vă…

Mă liniştesc şi eu acum, iarăşi mă aud vecinii că scriu şi‑mi bat în calorifer, te pomeneşti că şi ei i‑au scris (disperaţi) ciobănelului să le arunce oarece grăunţe… Drept pentru care închei semnându‑mă: un om sfios din ţară.

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii nationale și internationale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia, Cehia, Ungaria și Serbia, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Franta și Israel.

Scrie un comentariu