Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (XI)

Scrisoarea a unsprezecea

Stimate domnule preşedinte,

cu ocazia tărăboiului iscat în jurul referendumului, eu, personal, m‑am ales cu un câştig. Bănuiesc că şi alţii, chiar şi isteţul de văr al meu a recunoscut, după ce a turnat în el doi litri şi jumătate de lichid (porţia zilnică necesară unui om pentru a‑şi proteja sănătatea), adică de bere, doar nu era să băgăm în noi apă plată. Nu e vorba despre un câştig în bani, asemenea noroc nu se lipeşte de mine, numai de ăia cu conturi greţos de grase prin bănci din ţări foarte dezvoltate, unde ai siguranţa că acestea nu falimentează peste noapte, în mod programat.

Să revin. Câştigul este de ordin intelectual, ţine de dezvoltarea inteligenţei, un plus de cunoştinţe nu strică niciodată. Deci, cu această ocazie am priceput şi eu (şi alţii) foarte clar, foarte exact, ce înseamnă referendum, care este grozava lui importanţă. Una foarte mare şi care se leagă, de această dată fără dubii, de popor. Referendumul este al poporului sută la sută. Exclusiv. E dovada puterii sale de a hotărî. E exprimarea foarte clară şi răspicată a voinţei sale. Într‑un astfel de caz, poporul nu mai poate fi păcălit, înşelat, dus cu zăhărelul. Poporul este singurul suveran. Un oligarh cinstit şi hotărât. Îşi poate hotărî soarta cu mâinile sale bătucite de veacuri de muncă nerăsplătită cum se cuvine.

Am auzit că există ţări unde referendum se face pentru orice. Adică şmenarii de politicieni nu pot lua nicio hotărâre de capul lor, fără referendum. De la cele mai mici chestiuni până la cele mai majore, de cea mai mare importanţă, este obligatoriu să fie consultat poporul. Iar această consultare se face prin referendum. Dacă un copac de pe marginea trotuarului vrea primăria să‑l taie, se face referendum. Dacă vor să construiască o clădire, se face referendum, o autostradă, un tunel, un canal, o piaţă, pentru orice acţiune publică se întreabă poporul şi doar dacă majoritatea este de acord, abia după aceea se purcede la înfăptuire. Şi intrarea noastră în Uniune altcumva ar fi arătat, de‑ar fi fost un referendum. Dacă ungurii, vecinii, au putut, noi oare de ce n‑am? Măcar atunci poporul nu s‑ar mai fi putut văita că‑i supt şi păcălit, şi că‑i merge prost ca‑nainte, dacă el vota pentru respectiva intrare. Ce‑ţi votezi cu propria mână, să suporţi fără ranchiună. Hopa, văd că mi‑a ieşit o rimă, te pomeneşti că devin poet fără să‑mi dau seama. Dar să revin la treburi serioase. Sper că, în noua constituţie ce se anunţă, se vor face modificări importante, să existe punctul ori articolul, cum i‑o fi zicând, care să oblige a se face referendum pentru tot. O lege a referendumului, deci. Să hotărască poporul. Abia atunci se va instaura şi‑n patria noastră adevărata democraţie. Când suveran are să fie el, poporul, şi referendumul…

Îmi bat vecinii în calorifer, semn că mă aud ce scriu. Bătăile lor le simt acum aprobatoare, pline de entuziasm. De‑am avea măcar lunar câte un referendum. Abia atunci viaţa poporului nostru o va lua pe făgaşul cel bun şi va curge bunăstarea… Drept pentru care mă semnez: un om sfios din ţară.

 

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu