Poezie Atelier

„Tehnici de camuflaj” (poeme)

Tehnici de camuflaj

uneori
ca să nu fii recunoscut
e suficient să-ți lași barbă
plete
să te îngrași
să-ți îndeși o șapcă pe cap
să mergi puțin aplecat
cu privirea în pământ

sunt atâtea și atâtea
tehnici de camuflaj
dar cea mai bună
tot dragostea pentru aproapele
se dovedește a fi

 

Ștanța din argint viu

ai trecut strada
mai întâi însă
te-ai uitat la stânga și la dreapta
nimeni
nici într-o parte
nici în alta
niciunde

cu fiecare pas făcut
a urcat în tine
încet
încet
ca mercurul
singurătatea

înainte
înapoi
nimeni
absolut nimeni

te-ai oprit
mercurul
nu

 

Blitzkrieg

a avut de ales
între o moarte instantanee
și o după-amiază la teatru

a învins
oarecum firesc
curiozitatea

 

Foto: Ariana Vulpe

 

Garderoba bunicului

după ce bunicul s-a dus
cam la o lună
i-am împărțit hainele

tata a primit paltonul
mie au vrut să-mi dea căciula de astrahan
dar arătam ca fiul lui Scorilo cu ea
așa că i-am dăruit-o tatei
în schimb
am luat haina din piele de capră mongoleză
lungă
aproape de pământ
perfectă
am și îmbrăcat-o de câteva ori
însă eram caraghios
n-aveam decât 14 ani
și semănam cu Burdujel sau cu Lăscărică
am pus-o în șifonier
ca să mai cresc
până m-am făcut mare
a mai luat-o tata la ocazii speciale și s-a ros

nici costumele
nu mi-au picat bine
deși arătau trăsnet
bunicul cumpăra stofe de la București
și își făcea la comandă
se respecta
iar de purtat nu le purta decât la ocazii
la nunți la Sovata și la înmormântări

unchiul Virgil
fiul bunicului
n-a luat nimic
era bogat şi solid
nu l-ar fi încăput nici măcar mănușile
dar se uita la noi
cum încercam una alta
ne spunea care cu ce merge
cum se asortează cravatele
ce ar mai trebui strâmtat scurtat
apoi
când am fost gata
s-a ridicat de pe scaun
m-a luat pe după umăr și mi-a zis cumva
să n-audă tata
nu fi trist
hainele rămân

 

 

Amprente

ce bărbat puternic am
şopteşti
și mă atingi
cu vârful degetelor
ca pe un geam aburit
prin care nu se vede mai nimic

tac
asemenea unui învingător
asemenea unui laș
nici eu nu-mi dau prea bine seama


Înspăimântătoarea poveste de dragoste

din mine nu va mai rămâne
decât o impresie un zvon o bârfă o bănuială
o mână de cuvinte

din faptele mele nerușinoase
din greșelile mele de neiertat
din energia pe care am pompat-o
în tot ce am făcut
nu se va mai ști nimic nimic nimic
poate doar că a fost vorba despre un băiat bun
un tip harnic
săritor
cumsecade
șters
un fleţ
o lichea nenorocită
o lepră
un căcăcios de doi bani

adică
nimic care să conteze
şi nimeni nu va mai avea timp
să mă recompună
cât de cât
din nişte pete și din nişte linii măcar
ca un pictor nătâng

îmi vine să urlu fără să mă opresc
încât
peste o mie de ani
peste un milion de ani
urletul meu să mergă din gură în gură
ca o înspăimântătoare poveste de dragoste
ce a salvat omenirea

Poemele fac parte din volumul „Tehnici de camuflaj” (Editura Tracus Arte, București, 2018)

 

Parteneriat media

Despre autor

Robert Șerban

Robert Șerban

Robert Şerban (n. 1970) este scriitor, jurnalist, editor şi om de televiziune. Trăiește în Timișoara. A publicat 16 cărți de beletristică. Poemele i-au fost traduse în mai multe limbi (germană, sârbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, maghiară, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, ucrainiană etc.) şi au apărut în antologii şi publicaţii literare din România şi din străinătate. Cea mai recentă carte a sa de poezie este „Puțin sub linie” (Editura Cartea Românească, 2015).

Scrie un comentariu