Cronici

Thriller cu măști

Romanul noir sau mystery & thriller devine și la noi, chiar dacă mai târziu și deocamdată mai puțin vizibil, prin scriitorii români de gen, o miză a literaturii contemporane și o provocare serioasă pentru cititori. Realizează, în anumite cazuri, mai mult decât suspansul promis întotdeauna publicului, devenind un spectacol-lectură al unor zone-cheie ale culturii și ale societății, un spectacol-lectură al istoriei recente, al fantasmelor individuale, al dramelor de familie sau al traumelor colective.

Sub o tramă polițistă dinamic și strâns construită – primul nivel al textului –, Caius Dobrescu dezvăluie, în „Recviem pentru nimeni”, noul volum din seria „Vlad Lupu”, marasmul unei lumi stratificate social-istoric, cultural și politic. Enigma care trebuie dezlegată este găsirea, în cavoul unei familii, a unui cadavru în plus, care pare să fi fost cândva îmbrăcat într-o zeghe specifică deținuților. Detectivul este, de data aceasta, o voce feminină, care îndeplinește și rolul de narator, Mona, o cantautoare cunoscută în lumea muzicienilor underground, care făcuse parte, înainte de 1989, din grupul Parazitul Prietenos, alcătuit din câțiva tineri prieteni care gravitaseră, pentru scurt timp, în jurul Cenaclului Torța. Îi cere ajutorul lui Vlad, care lucrează la un institut de investigare, cel care caută, în munți, urmele crimelor comunismului din anii ’50. Acest al doilea nivel, al dramelor istoriei, se asociază cu intrigile politice ale prezentului și este prezentat în cheia unor întâlniri cu personaje-martori la limita farsei și a absurdului.

Subtil, omniprezent, al treilea nivel de semnificații cuprinde trimiterile la tot ce înseamnă subterană: politică – din trecut și din prezent, surprinzătoare fiind povestea soției unui opozant din munți care ajunge alături de milițianul care îi prinsese soțul, căpitanul Coroamă, și apoi părăsește țara cu altul; subterana socială – cum ar fi prietenii Monei, copii ai străzii, despre care făcuse un cântec și care trăiau în canale;  și chiar subterana psihologică – impresia pe care o lasă, de altfel, toate cele trei romane apărute până acum din această serie, provenind din stările și spaimele naratorilor și personajelor, alimentate de fapte violente și mult timp inexplicabile. Marginalitatea aceasta underground se leagă însă de fiecare dată, prin istorii, evoluții și coincidențe, de suprafața lucrurilor, în forma unor decizii politice, de exemplu. Asemenea demascare a mai realizat, în alt registru însă, Cristian Teodorescu în romanul „Șoseau Virtuții. Cartea Câinelui”, unde personajul intră într-o lume pe jumătate ascunsă, la care nu are cu totul acces, ale cărei capcane sunt stăpânite de sforarii vechii Securități și ai noii puteri postdecembriste. Imaginea simbolică a acestei subterane în care se ascund crime greu de elucidat este chiar cavoul familiei, în care sunt morți necunoscuți, care își tot schimbă identitatea. Nu doar că nimeni nu este ceea ce pare în această lume, dar indiciile și măștile cad și recad fără ca ordinea să poată fi cu adevărat instaurată. Doliul este, așadar, inutil, dacă nu chiar imposibil, recviemul nu se mai adresează cuiva anume, fiindcă până și scheletele au devenit decor și martori mincinoși, alibi pentru alte crime sau pentru alte eliberări, torționarul ia locul eroului, iar acesta din urmă este greu de găsit. Un fost colonel de Securitate pare un bătrânel de treabă care își supraveghează nepoțelul în parc, iar un fost luptător pentru libertate este dat afară din casă de rețelele imobiliare infracționale de după Revoluție.

Reuşit este și personajul-narator Mona, care surprinde prin libertatea și prin încrederea pe care încă le are în ceilalți, în ciuda unui trecut greu, prin riscurile pe care și le asumă din dorința de a afla adevărul. Este un personaj feminin atipic, în afara moralei obișnuite, cu nonșalanța, curajul și curiozitatea unui spirit nonconformist, care trecuse peste un viol cumplit al unuia dintre folkiștii de la Cenaclul Grasului (rămăsese însărcinată atunci), iar mai târziu trăiește o prietenie intensă cu o altă artistă, de origine israelită, Chava, care o influențează și o inspiră, relația devenind una erotică. De altfel, Chava este și cea care îi oferă, prin telefon, informații pentru a rezolva misterul cadavrului neidentificat, după ce stătuse de vorbă cu un cuplu de bătrâni stabiliți în Israel. Discursul ei, fragmentar, aluvionar și, cu toate acestea, paradoxal, prins într-o plasă logică destul de strânsă, se metamorfozează treptat într-o cântare rimată, ca un martor ironic și neputincios al faptelor: „Inima-mi pulsa în toate direcțiile, nu numai în piept, ci și-n cap. Dar am realizat că, așa, în alergare dreaptă, aveam o șansă să scap. Problema e că, atunci când am intrat ca o săgeată în parc, afară era deja, cum să spun? Very dark. Era noapte și-n plus era pustiu în toate direcțiile pe alei. Unde sunt gardienii când ai nevoie de ei?”.

Sarcastic, ironic, subtil, cu știința de a crea suspans și cu rare și disimulate infuzii afective, „Recviem pentru nimeni” este un roman care problematizează raporturile ascunse, aparent absurde ale existenței comune, ale straturilor adânci ale psihicului uman și ale istoriei mari. Scris poate pentru mai multe categorii de public, este, prin întreaga construcție, prin materia vâscoasă și vie pe care o etalează și o manevrează, un roman original şi obsedant.

Caius Dobrescu, „Recviem pentru nimeni”, Editura Crime Scene Press, Bucureşti, 2018, 236 p.

 

Despre autor

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, un master în Teoria literaturii și un doctorat în Filologie.
Este autoarea unei cărți de teorie și critică literară, „Limite și libertate. Radicalism și reconstrucție în hemeneutica secolului XX”, Editura Niculescu, 2014, nominalizată la Premiile revistei „Observator cultural”. De asemenea, a publicat articole și eseuri în „Observator cultural”, „Cultura”, „Cuvântul”, „Euresis”, „Dilema veche”. În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Scrie un comentariu