Actualitate

Trei dintre episcopii greco-catolici beatificați de Papa Francisc au murit în pușcăria din Sighet

Duminică, 2 iunie a.c., Papa Francisc a beatificat șapte episcopi greco-catolici martiri ai Bisericii Române Unite. E vorba de Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu. Ceremonia de beatificare a avut loc pe Câmpia Libertății de la Blaj.

Trei dintre episcopi au murit în pușcăria de la Sighet. E vorba de Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu și Tit Liviu Chinezu.

Un colectiv de anchetă și cercetare a victimelor regimului comunist din România, coordonat de colonelul magistrat dr. Viorel Soserman, prim-procuror militar al Parchetului Miltar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, a efectuat o cercetare (anchetă) în „Cimitirul săracilor” (Cearda) de la Sighet, unde au fost îngropați lideri politici din perioada interbelică și lideri ai Bisericii Române Unite. S-a întocmit și un raport legat de aceste cercetări. Sunt câteva date concrete în acesta și multe supoziții. Cercetarea s-a efectuat în lunile iulie și noiembrie din anul 2006 și-n luna mai a anului 2007.

Potrivit datelor existente în anii 1950-1955, în „Cimitirul săracilor” au fost îngropați deținuții politici decedați în închisoare. S-au găsit 16 schelete umane. Cinci dintre acestea sunt poziționate invers față de modalitatea de îngropare, având capul spre asfințit și picioarele spre răsărit. Acestea sunt așezate pe un rând, în apropierea unui nuc cu vârsta de 100 de ani. Nucul, în tradiția locului, este un pom al păcii și al liniștii. Cele cinci cadavre poziționate invers se află în apropierea bătrânului nuc din „Cimitirul săracilor” (Cearda).

Cercetările efectuate de către specialiștii echipei coordonate de către procurorul Viorel Siserman au arătat că persoanele decedate au fost așezate în sicrie și nu în gropi comune.

Lecturând memoriile cardinalului Iuliu Hossu (întemnițat la Sighet până în anul 1955 și apoi deținut cu domiciliul obligatoriu până la moarte, în anul 1970, la Mănăstirea Căldărușani, de lângă București), aflăm cum se făceau înmormântările în închisoarea de la Sighet: „Auzeam cum se taie scândurile, cum se bat cuiele pentru fabricarea coșciugului, noaptea auzeam, între 11.00 și 12.00, cum intră furgonul în curte, cum se întorcea carul militar, fără îndoială, apoi se auzea bine pe fereastră așezarea sicriului, zgomotul de lopată aruncată în car și plecarea. Unde? Mai târziu s-a auzit că în cimitirul rutenilor, toate acestea în miezul nopții, nu se știe dacă poartă un număr mormântul, nu cred că se va mai putea identifica vreunul dintre cei mulți fruntași ai neamului și ai Bisericii. Nici mai târziu nu am putut afla nimic în această privință. Făcute, toate, noaptea, în taină, pentru a se pierde orice urmă”.

Dintr-o diagramă pe calendarele vremii s-a constatat că, în medie, decedau două persoane lunar. A fost și o situație când au existat două decese apropiate unul de celălalt: în 5 februarie, anul 1953 – Iuliu Maniu și în 7 februarie, anul 1953 – generalul Alexandru Glatz, fost secretar general la Ministerul Apărării Naționale, colaborator apropiat al Regelui Carol al II-lea. Potrivit documentelor de arhivă, unele cadavre nu ar fi fost puse în sicrie ca urmare a sustragerii scândurilor (aspect neelucidat de echipa procurorului Viorel Siserman).

Conform listei, printre personalitățile decedate în închisoarea de la Sighet au fost identificate numele a cinci ierarhi ai bisericii care au murit în următoarea ordine: Augustin Maghiar (fost vicar general al Episcopiei de Oradea, decedat la data de 16 iulie 1951, la vârsta de 71 de ani); Anton Durcovici (fost episcop de Iași, decedat la data de 10 decembrie 1951, la vârsta de 63 de ani); Valeriu Traian Frențiu (fost episcop de Oradea și locțiitor de mitropolit la Blaj, decedat la data de 12 iulie 1952, la vârsta de 77 de ani); Ioan Suciu (fost episcop de Oradea și apoi administrator apostolic al Mitropoliei de la Blaj, decedat la data de 27 iunie 1953, la vârsta de 46 de ani) și Tit Liviu Chinezu (fost vicar general mitropolitan și episcop al Bucureștiului, decedat la data de 15 ianuarie 1955, la vârsta de 52 de ani).

Ipoteza pentru continuarea cercetărilor a fost că acele cinci cadavre îngropate invers, în apropierea bătrânului nuc, ar aparține înalților clerici enumerați mai sus. Luându-se declarațiile unor preoți (ortodocși, unii și catolici) „fără ca aceia să știe motivul acestor demersuri”, a rezultat că exista un obicei instituit începând cu mijlocul secolului al XIX-lea (pentru clerici) și are ca rațiune faptul că, atunci când va fi „învierea”, episcopii și conducătorii de stat, în momentul în care se vor ridica din morți, să fie față-n față cu poporul pe care aceștia l-au păstorit.

O altă ipoteză a comisiei a fost că oamenii politici de stat aflați în închisoarea de la Sighet ar fi fost îngropați în zona bradului din cimitir care (conform tradiției) „se frânge, dar nu se îndoaie”.

De asemenea, din documentele studiate a rezultat că doi dintre gardienii identificați în rândul personalului angajat la închisoarea de la Sighet au fost înainte cantori de biserică, iar aceștia îl aveau în închisoare pe fostul lor șef, Alexandru Rusu, pe care, până la 1 decembrie, anul 1948, l-au pomenit cu ocazia fiecărei slujbe. „E plauzibilă ipoteza potrivit căreia acești gardieni să fi putut influența maniera de înmormântare și de îngropare a episcopilor decedați în închisoarea de la Sighet”.

S-au analizat, de asemenea, date antropometrice ale scheletelor descoperite și, comparându-le cu imagini foto din timpul vieții celor decedați, s-a ajuns la unele concluzii: episcopul Ioan Suciu era cel mai scund dintre ei (cca 1,60 m), în timp ce episcopul Valeriu Traian Frențiu era cel mai înalt (cca 1,80 m). De asemenea, s-a aflat că episcopul Augustin Maghiar a decedat și ca urmare a unui neoplasm la nivelul coloanei vertebrale. Toate aceste date, coroborate cu informații puse la dispoziție de către bisericile unde aceștia au păstorit, dar și de aparținătorii lor sau din arhive, ar putea conduce la identificarea fiecăruia în parte. Desigur, s-ar putea efectua și teste ADN.

Cercetarea efectuată în „Cimitirul săracilor” (Cearda) se oprește în faza ipotezelor. Ar trebui continuată până la obținerea unor rezultate concrete, bazate pe probe clare.

 

În foto (de sus, stânga): Iuliu Hossu (episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla), Ioan Suciu (episcop), Alexandru Rusu (mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma), Tit Liviu Chinezu (episcop), Ioan Bălan (episcop), Valeriu Traian Frențiu (episcop), Vasile Aftenie (episcop)

 

Despre autor

Marian Ilea

Marian Ilea

Marian Ilea (n. 1959, Maramureș), a debutat editorial cu volumul de povestiri „Desiștea” (Cartea Românească, 1990, premiul Salonului Național de carte Cluj). În 1993, publică „Desiștea II” (Cartea Românească). În anul 1997, volumul de teatru „Ariel” (Cartea Românească) obține premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun volum de teatru. Mai publică volumele „Casa din Piaţa Gorky” (Editura Cornelius, 1999), „Vacek” (Editura Dacia, 2001, Premiul pentru proză al Asociatiei Scriitorilor București), „Ceasul lui Bronnikov” (Editura Dacia, 2002), „Povestiri din Medio-Monte” (Editura Dacia, 2003, Marele premiu al Saloanelor "Liviu Rebreanu"), „Povestiri cu noimă” (Editura Dacia, 2006), „Rodica e băiat bun” (Archeus, 2008), „Libertatea începe în șapte aprilie” (Editura Dacia, 2009), „Înțeleptul” (Tracus Arte, 2013), „Societatea de Socializare din Medio-Monte” (Tracus Arte, 2014), „Capra germană si gramofonul” (Tracus Arte, 2014). Piesa de teatru „Societatea de Socializare din Medio-Monte” se montează la Teatrul Municipal Baia Mare, obținând Premiul de regie la Fringe Festival București.

Scrie un comentariu