Traduceri

Un bărbat, unul adevărat – după Belinda Cannone

Nu altfel se întâmplă cu bărbaţii – Rebecca are un frate: pe frumosul Antonio.

În Sicilia, ţara lui Pirandello (autor ca nimeni altul al cazurilor de impostură, de scindare a sinelui, a sinelui multiplicat, rătăcitor), a fi bărbat nu e un lucru uşor. Şi, dacă eşti înclinat să crezi că nicăieri nu e uşor un asemenea lucru, se întâmplă ca mai mulţi autori sicilieni să se fi aplecat asupra acestei chestiuni. Leonardo Sciascia scrie: „O bună parte din visele sicilienilor continuă să se învârtă în jurul femeii. Datoria faţă de femeie rămânând o condiţie a existenţei, eşti un veritabil sicilian dacă ai femei, dacă eşti obsedat de ele, pentru că aceasta este natura bărbatului adevărat. Răvăşit de o nesiguranţă profundă, de o teroare existenţială, de o instabilitate fundamentală, sicilianul trebuie să răspundă, prin forţă, chemării sexului”. Şi el adaugă că „sicilianul este profund convins că este cel mai bun în privinţa lucrurilor legate de dragoste şi de sexualitate”[1]. În cele din urmă, ca şi tânăra fată confruntată cu imaginea Rebeccăi, care se întreba ce înseamnă să fii femeie, tânărul sicilian, pus în faţa unei asemenea exigenţe, unui rol atât de măreţ şi de imprecis (ce înseamnă să fii „cel mai bun în dragoste?”), are multe şanse să nu poată ocupa locul respectiv şi să se simtă un impostor în treburile bărbăteşti.

Vitaliano Brancati, în „Frumosul Antonio”[2] (1949), nu se ocupă de altceva. Antonio este atât de frumos încât nimeni nu rezistă farmecului său, chiar şi părinţii lui simt nevoia să-şi potolească dorinţa de a-l dezmierda. O asemenea frumuseţe nu poate fi decât podoaba unui Don Juan: însă, la trei ani după căsătorie, indiscreţia unei servitoare dezvăluie tuturor faptul că frumosul Antonio este… neputincios. În filmul pe care Mauro Bolognini l-a realizat după roman (1960), tatăl încarnează de minune fanfaronada masculină: el trasează destinul fiului, atribuindu-i o viaţă de Casanova şi amintind fără încetare de propria lui virilitate. Ai de ce să fii dezgustat: într-adevăr, fiul pare afectat de acest gen de obscenitate de care dă dovadă tatăl. Şi cum copiii fac exact contrariul a ceea ce aşteptau părinţii de la ei, în semn de protest inconştient şi radical, frumosul Antonio nu se poate conforma exigenţelor căsătoriei. Dincolo de anecdotă, povestea înfăţişează întreaga dificultate de a se supune tiparului virilităţii, aşa cum e el stabilit de sicilieni: Antonio este un suflet tandru, care nu poate decât să se simtă impostor în rolul excesiv în care îl plasează propria-i cultură.

Prietenelor tale feministe (pe care le sprijini, de altfel, fără rezerve), le aminteşti adesea că, chiar şi pentru cei care nu sunt sicilieni, nu e aşa de simplu să fie bărbaţi, şi că imaginile culturale standard pot fi uneori destul de înspăimântătoare.

Fragment din volumul „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone, traducere din limba franceză de Adina Diniţoiu, Editura Art, Colecţia „Demonul teoriei”, Bucureşti, 2009 

[1] Leonardo Sciascia, „La Sicile comme métaphore”/„Sicilia ca metaforă”, Stock, 1979. (n. a.)

[2] În original „Le Bel Antonio (n. trad.)

În imagine: Claudia Cardinale şi Marcello Mastroianni în „Le Bel Antonio”/„Il bell’Antonio” de Mauro Bolognini

Parteneriat media


Despre autor

Adina Dinițoiu

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu