Actualitate

Un „Salonaș” la Paris

Spre deosebire de cunoscutul Salon du Livre, care are loc, de obicei, la Paris în luna martie, Salonul Cărții și al Presei pentru Tineret de la Montreuil s-a impus mai puțin în conștiința editorilor români, deși anul acesta, între 29 noiembrie-4 decembrie, s-a desfășurat cea de-a 33-a ediție a lui. Cifrele demonstrează că ar trebui să se dea acestui „salonaș” atenția pe care o merită: cu 77 de milioane de exemplare de carte pentru copii și tineret vândute în 2016, cartea pentru copii și tineret reprezintă 13,5 din piața de carte a Franței. Reamintesc că această țară are o populație de ceva mai puțin de 67 de milioane de locuitori. Știind că în multe sate ale României există o pletoră de copii care nu au văzut niciodată o carte, mă sfiesc să calculez numărul de cărți pe care îl cumpără/primește în medie un junior francez pe an.

În ultimii 16 ani, s-a dublat în Franța numărul de titluri pentru copii și tineret publicate anual, ajungând la 16.521 titluri publicate în 2016. O industrie înfloritoare, la care nici n-ar îndrăzni să viseze editorul din țara care, în statisticile oficiale europene, deține prea puțin onorantul loc ultim pe lista țărilor din UE, după numărul cititorilor și al cumpărătorilor de cărți.

Le Salon du Livre et de la Presse Jeunesse (SLPJ) se ține la Montreuil, orășel-suburbie estică a Parisului, care și-a păstrat aerul modest al unui cartier muncitoresc din prima jumătate a secolului XX. Salonul e găzduit de l’Espace Paris Est Montreuil, cunoscut și sub numele măreț de Palatul Congreselor din Montreuil, în fapt o clădire nu prea impresionantă, dar suficient de mare ca să ofere acces celor 178.000 de vizitatori veniți să vadă ce oferă cei 400 de expozanți, între care aproape 200 de edituri mari, mijlocii și mici, plus întreprinderi de presă, biblioteci, asociații etc., în marea lor majoritate franceze, toate dedicate copiilor și adolescenților.

Un program generos de festival literar a fost gândit astfel încât să atragă copiii: nenumărate întâlniri cu autorii și ilustratorii preferați, sesiuni de dedicații și autografe, lecturi, mese rotunde, expoziții de opere ale ilustratorilor francezi și străini etc. Un juriu compus din profesioniști ai cărții și unul compus din copii au acordat cărților premiile tradiționale ale Salonului, numite Pepite. Anul acesta, Pepita de aur a încununat „Cartea anului” Nos vacances, de ilustratorul francez Blexbolex, apărută la Editura Albin Michel Jeunesse.

Cărți bogat ilustrate pentru copiii sub 6 ani, povești clasice și noi, cărți educaționale, benzi desenate, cărți de aventuri, literatură pentru adolescenți și pentru categoria cunoscută sub numele „young adults” erau expuse pe standurile Salonului în cantități care nu pot fi explicate decât prin raționamentul care spune că oferta urmează cererii. O cerere de neînchipuit pentru editorul venit de pe tărâmurile mioritice.

Pe lângă cartea clasică, pe hârtie, de obicei foarte frumos prezentată și tipărită, am remarcat inventive eforturi de stimulare a creativității copiilor, materializate în combinații între carte, jucărie, structură, micro-arhitectură și completate cu elemente video-audio. Editura Extra, condusă de o arhitectă, oferă copiilor astfel de cărți-structură, fie deja imprimate, fie destinate a fi decorate și combinate de micii cititori, cu scopul de a le întări percepția asupra spațiului și a lumii înconjurătoare.

Imensa cantitate de cărți expuse pe standuri nu-și găsea corespondentul decât în numărul uimitor de copii și tineri care au umplut târgul, fără contenire, de dimineața până seara. Elevi veniți cu clase conduse de învățător sau profesor, cete de liceeni, copii veniți cu părinții dădeau, în aceste prime două zile ale Salonului, miercuri și joi, în care am fost acolo, un spectacol de entuziasm și bucurie. Mă întreb ce aglomerație a urmat în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, zile prin tradiție preferate pentru vizitarea unui târg de carte.

Interesantă a fost și politica de prețuri ale biletelor de intrare: în primele două zile s-a intrat liber, în următoarele zile biletul a costat 5 euro, din care 4 euro reprezentau un voucher pentru cumpărarea de carte, care trebuia să fie folosit la Salon. În primele două zile am asistat la o adevărată furie a cumpărăturilor, deși nu s-au distribuit vouchere.

În cadrul Salonului de la Montreuil au avut loc, timp de două zile, și întâlnirile între editori organizate de MÏCE – Marché International et Interprofessionnel de la Création pour Enfants, în parteneriat cu Pubcoop și portalul Literary Market, cu sprijinul Creative Europe Programme. Pubcoop și portalul Literary Market sunt rezultatul cooperării a trei asociații de editori, Asociația Editorilor Valencieni, Asociația Editorilor Lituanieni și Asociația Editorilor Români, în efortul de sprijinire a micilor editori, surse semnificative de cultură în Europa, spre internaționalizarea producției lor și utilizarea mai bună a Internetului. Programul se adresează cu precădere editorilor din țări a căror limbă este vorbită de populații scăzute numeric, ceea ce impietează asupra receptării culturii lor la nivel internațional. Întâlnirile editorilor români cu editorii francezi, lituanieni, catalani, valencieni au contribuit la familiarizarea lor cu producția de carte franceză și internațională; din păcate, ele au dat, de asemenea, măsura discrepanței între piața de carte de la noi și nu numai cea a unei țări de dimensiunea culturală a Franței, ci și cea a Lituaniei, cu un număr de cititori care însumează un incredibil procent din populație – o populație sub 3 milioane de locuitori, fără nici o comparație cu situația din România.

În încercarea de a stabili o platformă culturală comună între țările cu limbi mai puțin utilizate, Pubcoop a organizat la Ambasada Lituaniei în Paris lectura unui fragment din autorul francez Romain Gary, în original și în traducere în lituaniană, catalană, valenciană, română. Seara a adus un agreabil moment de corespondență și de comunicare între limbi și culturi.

Fundaţia „Louis Vuitton”

Dincolo de mâhnirile specifice editorului român, Paris rămâne orașul-lumină în care fiecare moment petrecut are valoarea aurului. Pentru un iubitor de cultură, două zile pline la Paris și două jumătăți de zi, la venire și la plecare, sunt o comoară care se cere pe deplin exploatată. A fost imposibil să găsesc timp să văd retrospectiva Gauguin de la Grand Palais, dar am reușit să fac rost de câteva ore să fug în Bois de Boulogne, să intru în splendida clădire a Fundației „Louis Vuitton” (arhitect Frank Gehry), o construcție care pare că, în orice moment, își va lua zborul de pe solul verde al grădinii în care a aterizat miraculos, și să văd colecția împrumutată Fundației de MoMA (Muzeul de Artă Modernă din New York): ilustrând cronologic (poate chiar cam didactic) evoluția artei moderne de la începutul secolului trecut până în zilele noastre, expoziția dă vizitatorului ocazia contactului direct cu opere de primă mărime, fundamentându-i (sau, de ce nu?, infirmându-i) opinii formate prin informații indirecte, livrești. O experiență de neînlocuit.

Petit Palais

La Petit Palais, o retrospectivă a pictorului suedez Anders Zorn (1860-1920) prilejuiește întâlnirea neașteptată cu un portretist genial și un acuarelist fabulos, întregind imaginea peisajului cultural european al epocii. Last but not least, o plimbare grăbită de seară pe Champs-Elysées mi-a întărit ideea profund pariziană că simplitatea este esența eleganței: sobre și în același timp sărbătorești, luminițele care șiroiesc în cascadă, fără alte înflorituri, pe copacii care mărginesc aleea, sunt infinit mai frumoase decât bluzițele și pălăriuțele kitsch cu care e împopoțonat până la refuz bulevardul central al Bucureștilor.

Champs-Elysées

Oare când am mai avut timp să petrec momente infinit de prețioase cu prietenii din Paris? Aproape că nu înțeleg, dar ele au existat, seara, după câte o zi de alergătură frenetică, clipe tot atât de rare ca ninsoarea pe aceste meleaguri, ninsoare cu fulgi mari, ca de Crăciun, pe care am contemplat-o târziu, noaptea, prin geamurile imense ale unui restaurant. Probabil că o vrajă neștiută a locului mi-a îngăduit să am parte și de această bucurie.

Raidul din dimineața plecării prin magazinul La Fayette m-a aruncat în universul magic al Stilului Art Nouveau, combinat cu feeria lumii lui Moș Crăciun: rar am mai văzut loc atât de seducător pentru copiii care supraviețuiesc în interiorul fiecăruia dintre noi. O completare minunată a Salonului literaturii pentru copii…

Galeries La Fayette

 

Fotografii de Silvia Colfescu

Parteneriat media


Despre autor

Silvia Colfescu

Silvia Colfescu

Silvia Colfescu este absolvent al Facultății de Istoria Artelor a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – azi Universitatea de Artă. Director al Editurii Vremea. Ilustrator, traducător, autor al mai multor cărți, între care „București. Ghid turistic, istoric, artistic” și „Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene”.

Scrie un comentariu