Plicul lui Pașadia

Unghiul potrivit

Bărbatul s-a tot foit prin curte. Era un om ca la cincizeci de ani, poate un pic mai tînăr. Privea scările (erau vreo șase), se uita la garaje, parcă nu-i plăceau. Șeful de scară din scara II a blocului G nu mai putea. Îl irita necunoscutul. S-a îndepărtat de geam, și-a luat papucii și a coborît în curte.

– Bună ziua! Pe cine căutați?

– Bună ziua! Pe nimeni.

– …

– Am venit să-mi împrospătez amintirile.

– Care amintiri?

– Am copilărit aici. Nu sunteți cumva Sorin Mănescu?

– Cînd?

– Prin anii ’70. Ați avut un frate care s-a ciocnit cu mașina de un tramvai. Radu îl chema. Sau greșesc?

Îi plăcea de Radu, deși odată i-a luat mingea și a tras în ea de a zburat pe garaje. Era cu vreo cinci-șase ani mai mare decît el, juca baschet. Un băiat înalt, frumos. N-avea douăzeci și cinci de ani cînd a murit.

– Dar pe cine căutați?

– Pe nimeni, v-am mai spus. Am copilărit aici, am jucat fotbal cu Doru, Ghiță, Călin, Lajcsi, Norbi… Cred că erați deja însurat. V-ați mutat înapoi?

– Nu înțeleg ce doriți.

– Știți cum e… Omul îmbătrînește, i se face dor de lucrurile petrecute cu mult timp în urmă. Și dumneavoastră v-ați mutat înapoi. Poate și eu…

– A, căutați apartament!

– Nu, nu. Abia acum mi-a venit ideea. Stau la Tîrgu Mureș, deci ar fi mai greu. Am venit numai să mă uit. (Pauză) Pe-atunci nu erau atîtea garaje. Îmi amintesc de Albu cum își freca Renault-ul în fiecare zi numai să nu putem juca fotbal. (Pauză) Poate fac cîteva fotografii.

– E vreo problemă?

– Nu, nici o problemă.

– Dacă nu vreți nimic, ce căutați aici?

– Știți cum e, caut copilăria.

Ei, copilăria. Cel mai în vîrstă a făcut un gest nervos.

– Vă mai amintiți de Roxi, de Ramona, de Carmen, de Ani? Nu se poate să nu vă amintiți de ele.

– Domnul meu, eu nu vă cunosc. O să mă duc acasă. Vă sfătuiesc să faceți la fel.

– Domnul Țîrțan mai trăiește? Mare gospodar a fost. Îmi amintesc cum s-a luptat cu un șobolan. Cu mătura, ca un mușchetar veritabil!

– Nu vă spun la revedere. Sper să nu faceți prea multe fotografii.

Bărbatul mai tînăr a rămas în curte. Nu a înțeles conversația asta. De ce a fost atît de ostil omul ăsta? Oricum, el trebuie să facă fotografiile alea. Măcar atîta să rămînă. Și-a ridicat telefonul și a încercat să găsească un unghi cît mai potrivit.

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu