Atelier

Vampiri, crime şi iubire (scenetă)

Am scris sceneta „Vampiri crime și iubire” prin, dacă nu mă înșel, 2007, când am participat la un atelier de scriere dramatică, condus de Alina Nelega, atelier care a avut loc în cadrul Festivalului de Teatru Underground de la Arad. Tot atunci am scris o altă scenetă, în același stil, publicată într-un volum colectiv, coordonat de Alina Nelega. Intenția mea a fost să scriu un triptic cu personaje ale culturii pop (vampiri, supereroi etc.), surprinse în ipostaze obișnuite, umane. Nu am reușit să scriu și cea de a treia scenetă, proiectul fiind astfel compromis poate pentru totdeauna. Sau nu.

 

 

PERSONAJE:

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT

VAMPIRUL NEBUN

O  încăpere veche, slab luminată de un bec din tavan, cu ziduri din piatră; în partea stângă a încăperii, lângă o uşă, trei sicrie din lemn. În partea dreaptă un televizor pe o măsuţă joasă. Unul dintre sicrie se deschide, apoi cel de  al doilea şi în cele din urmă cel de al treilea. Din ele apar trei vampiri. Primul, un vampir bătrân, cu aspectul unui bărbat de vreo cincizeci de ani, este îmbrăcat într-un costum gri cu sacou, fără cravată, cu nasturii de la gât descheiaţi. Cel de al doilea, un vampir tânăr, este îmbrăcat într-un tricou negru şi blugi. Ultimul, un vampir de vârstă mijlocie, are părul ciufulit, o privire pierdută, permanent afişând  un zâmbet tâmp. Este îmbrăcat într-o cămaşă în carouri lungă care atârnă peste boxerii de culoare neagră.

 

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT: Ce frumos am visat! (Cască, se întinde) O, Bianca, iubirea mea, pufuleţul meu!

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN (privindu-l pe vampirul îndrăgostit): Eşti un prost, toată noaptea Bianca în sus, Bianca în jos! Tot nu ai înţeles, e om, mai rău, e femeie, tăntălăule! Nu ştiu ce-a fost în capul celui care te-a făcut vampir!

VAMPIRUL NEBUN: O, zei, ce zi frumoasă, ce zi frumoasă! (Râde, se ridică din sicriu şi ţopăie în jurul celor trei sicrie.)

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: Altul! Nu, îmi ajunge, îmi iau coşciugul şi am plecat! Aşa nu se mai poate! Un prostănac şi un slab de minte! Mama ăluia care v-a făcut vampiri!

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT:  Invidia, tataie, invidia! Eşti bătrân şi nimeni nu se mai uită la tine, impotentule!

VAMPIRUL NEBUN (ţopăind în continuare): Ce zi frumoasă, ce zi frumoasă! O, zei, o zei! La, la, la, la… impotentule, la, la, la…

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN (către vampirul nebun): Încetează, ce dracu, tu o s-o ţii aşa o veşnicie? O, zeii tăi azi şi mâine! Mergi la un psiholog, ăştia au apărut mai acum, cică îţi vindecă şi mintea pe care nu o ai!

VAMPIRUL  NEBUN (ţopăind într-un picior în jurul sicrielor): O, zei, ce zi frumoasă! (Se opreşte.) Sânge, sânge, sânge, o, zei, vreau sânge! (Începe din nou să ţopăie când pe un picior, când pe celălalt.) La, la, la, la, sânge de fecioară pentru o căprioară! La, la, la!

VAMPIRUL  ÎNDRĂGOSTIT: Bianca, iubirea mea, eşti singura femeie căreia nu i-am supt tot sângele! Iubirea mea! (Se caută prin buzunarele hainei. Scoate din buzunar un celular, formează un număr.) Alo, ce faci, iubire, Bianca, pufuleţ!

VAMPIRUL  NEBUN (ţopăind în continuare în jurul sicrielor): Pufuleţ, pufuleţ, pufuleţ, la, la, la, sânge de pufuleţ, la, la!

VAMPIRUL  ÎNDRĂGOSTIT (astupând cu podul palmei receptorul, se răsteşte la vampirul nebun): Termină,  mama ta de prostănac, că… De când sunt nu am întâlnit un vampir aşa tăntălău ca tine.

VAMPIRUL NEBUN: Tăntălău, tăntălău, ce zi frumoasă, o, zei, o, zei, pufuleţi şi tăntălăi!

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (vorbind la telefon): Iartă-mă, iubito! (se ridică, iese din sicriu şi se îndreaptă spre partea dreptă a încăperii vorbind preocupat la telefon, fără a se auzi clar nici un cuvânt).

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: O, doamne, ce tragedie şi viaţa asta! Ce bine era în vremurile de demult, când spiţa vampirilor cuprindea numai nobili, cărturari, regi… oh, Rudolf… oh, Armando… prieteni fideli… iar acum numai oligofreni şi pămpălăi!

Vampirul nebun iese prin uşa din stânga încăperii. Vampirul îndrăgostit termină de vorbit la telefon şi se îndreaptă spre sicriul lui, unde caută ceva într-o geantă neagră din piele.

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (căutând disperat în geantă): Unde e, unde e? Of, dacă l-a luat unul dintre voi mă jur că vă…

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: Şi ce anume cauţi?

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (răsturnând conţinutul genţii pe jos): Inelul de logodnă, vreau s-o cer de soţie astă-seară pe Bianca! Dar nu-l găsesc!

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: Şi ce îi vei spune?… Draga mea, sunt vampir. Nu, nu te teme… nu fac rău nimănui, doar sug sângele oamenilor! Dar, în rest, sunt bărbat de casă, gătesc, spăl, mă ocup de curăţenie, iar ziua nici nu o să mă vezi! Căsătorie religioasă nici vorbă, iar cea civilă… vor trebui să ţină Primăria deschisă şi noaptea…

Pe jos, printre creioane, pixuri, foi, o revistă porno pe care o ridică vampirul cel bătrân.

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN (răsfoind revista cu nişte priviri pofticioase): Cu asta ce faci? Te pregăteşti pentru Bianca?

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (căutând printre obiectele de pe jos): Unde e, unde e… tataie, unde e inelul? Dă-mi inelul! Nepreţuitul meu! O, nepreţuitul meu!

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN( încetează din râs, aruncă revista indignat,  se ridică în picioare împingându-şi pieptul înainte): Nu, asta e prea de tot, eu, un nobil, un marchiz să fiu acuzat de furt! Asta e prea de tot! Îmi iau coşciugul şi mă mut! Nu mai stau cu un fătălău şi cu un oligofren! Eu, cel care am fost prieten apropiat al lui Voltaire, eu, cel care am cutreierat întreaga Europă împreună cu frivolul Casanova, eu, care am fost prieten de beţie cu Puşkin, eu, care i-am inspirat bătrânului Stoker povestea lui Dracula, eu… eu… eu… (Vampirul cel bătrân se opreşte şi respiră precipitat.)

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT: Auzi, tataie, mie nu-mi pasă ce-ai fost matale! Mie să-mi dai inelul, că tâmpiţelul nu avea cum să-l fure, nu are simţul valorii…

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: Da, ai dreptate, am simţul valorii, dar asta nu înseamnă că ţi-am furat nenorocitul de inel. Ia vezi, că te învăţ eu cum să te porţi cu cineva mai în vârstă!

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (îndreptându-se spre vampirul cel bătrân cu un briceag în mână aflat până atunci printre obiectele împrăştiate pe jos): Ce mă înveţi, că te tai, m-auzi?

VAMPIRUL CEL BĂTRÂN: Că mi-o fi frică de un mucos cu un briceag!

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (înjunghiindu-l în inimă pe vampirul cel bătrân): Da, dar e un briceag cu lama de argint, ticălos bătrân!

Vampirul cel bătrân cade cu gesturi largi, pompoase. În încăpere, pe uşa din stânga, intră vampirul cel nebun plin de sânge.

VAMPIRUL NEBUN (ţopăind când pe un picior când pe celălalt): La, la, la, ce zi frumoasă, o, zei, o, zei, pufuleţ, pufuleţ, tăntălău şi pufuleţ s-au iubit în turnuleţ, la, la, la, am băut sânge de pufuleţ, sânge de pufuleţ, la, la, la…

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (zărind pe degetul de la mâna vampirului nebun inelul de logodnă căutat): Ce ai făcut, tăntălăule, unde e Bianca, ai omorât-o? Răspunde, nebunule! Ce ai făcut? O, Bianca, iubirea mea, pufuleţ… (către vampirul nebun) Te omor!

În spatele vampirului îndrăgostit, vampirul cel bătrân se ridică şi, cu briceagul cu care a fost înjunghiat, îl înjunghie pe la spate pe vampirul îndrăgostit, după care cade înapoi cu gesturi pompoase.

VAMPIRUL ÎNDRĂGOSTIT (în timp ce cade peste vampirul cel bătrân): Bianca, pufuleţul meu!

VAMPIRUL NEBUN (ţopăind în jurul celor două cadavre): La, la, ce zi frumoasă, la, la, la, la, tăntălăul şi cu pufuleţ stau într-un coteţ, la, la, la, o, zei, o, zei…

Scena  se termină cu vampirul nebun care ţopăie în jurul cadavrelor celor doi vampiri.

SFÂRŞIT

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București, 2017). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu