Cartea săptămânii

Viețile scandaloase ale scriitorilor

Scandaluri, vieți duse pe muchie de cuțit, bizarerii dintre cele mai diverse – sună tentant, nu-i așa? Curiozitatea este un lucru straniu, care sfidează de multe ori limitele pudorii, ale discreției elementare. Nu știu dacă este de bine (probabil,  nu prea), dar această latură a curiozității umane există și se manifestă din plin. Ca să trec direct la subiect, de acest flagel al scotocitului prin viețile altora nu scapă nici biografiile scriitorilor, așa cum o demonstrează și volumul din 2008 „Secret Lives of Great Authors” de Robert Schnakenberg, cu ilustrații de Mario Zucca, publicat la noi de Editura Art, în 2017, cu titlul „Viața secretă a marilor scriitori” și cu tentantul subtitlu „Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri” (traducere și note de Mădălina Vasile).

Autorul (specialist în „biographical comic books”, cu multe alte volume asemănătoare la activ, dintre care aș numi doar unul singur: „The Big Bad Book of  Bill Murray”) își justifică astfel demersul: „Această carte te va pune la curent cu toate defectele, metehnele și slăbiciunile despre care nu aveai habar atunci când ți-au ajuns pentru prima oară la urechi numele mari ale literaturii; și, la final, poate vei fi suficient de curios încât să citești sau chiar să le recitești operele. Între timp, s-ar putea la fel de bine să mai afli câteva lucruri utile care te vor ajuta să umpli golurile din lucrarea de la sfârșitul semestrului, sau măcar să-i ajungi din urmă pe petrecăreții ăia lăudăroși care au reușit cumva să-și facă timp să citească toate romanele lui Faulkner… în franceză”.

În rândurile de mai sus, descoperim rețeta sigură a unui bestseller, a acelui tip de carte care te asigură că vei descoperi marea cu sarea, însă cartea cu pricina, vei vedea mai apoi, se bazează doar pe can-can-uri și pe mărturii mai mult sau mai puțin îndoielnice. Strategia funcționează și pe plaiurile mioritice, unde suntem asaltați de texte de tipul „5/ 6/ 8/ 10 lucruri pe care nu le știai despre scriitorul cutare”. Mărturisesc, volumul lui Schnakenberg m-a prins (așa cum mă prind și textele din categoria „Știați că?” despre scriitori). Nu sunt imun la aceste strategii. Aș fi un ipocrit susținând contrariul. În fond, și scriitorii sunt oameni, așa, ca noi, și au slăbiciunile lor, așa cum le avem și noi pe ale noastre. Doar că slăbiciunile și ciudățeniile noastre nu interesează pe nimeni (poate doar pe niște vecini mai curioși). În schimb, ale lor… Dacă nu ar fi existat, le-am fi inventat (și, uneori, chiar le inventăm!).

În volumul lui Robert Schnakenberg sunt catalogate bizareriile din viețile a patruzeci și unu de scriitori, cu câteva excepţii, semnalate de autor în prefața cărții: „Cu greu am reușit să las pe dinafară o figură deosebit de interesantă ca Truman Capote. Ocazia de a discuta despre cuceritoarea lui prestație în filmul lui Neil Simon, «Cinci detectivi la miezul nopții», va trebui să mai aștepte. Norman Mailer este un alt nume la care am renunțat în cele din urmă. Bizara lui campanie pentru ocuparea funcției de primar al New York-ului, în 1969, merită un volum în sine”. Bineînțeles că mai sunt și alte nume lăsate pe dinafară, dar să nu insistăm.

Shakespeare. Adică William Sheakespeare, care altul? (deși el s-a mai semnat, aflăm, și Shagspere, Shaxberd sau Shakspear) – cu el începe lista „incriminaților”, ceea ce era și de așteptat. Aflăm despre bardul de la Stratford că a practicat braconajul în tinerețe, motiv pentru care a fost nevoit să părăsească Stratfordul natal. La Londra, Shakespeare a devenit un om cu stare și, ca orice om cu stare, a descoperit secretul prin care să-și protejeze averea: neplata taxelor. Însă autorul lui „Hamlet”, un avar notoriu, era necruțător cu cei care nu-și plăteau datoriile la timp: „Cămătar strâns la pungă, bardul era renumit pentru împrumuturile «cu dobândă» oferite prietenilor. «De faci vreo afacere cu domnul Shakespeare», spunea viitorul lui socru, «vino cu bani de-acasă dacă se poate». Shakespeare devenise cunoscut prin faptul că-și târa debitorii prin tribunale pentru a-și scoate datoriile de la ei, oricât de mici ar fi fost acestea”. Nu sunt trecute cu vederea de autor nici aventurile erotice ilicite ale lui Shakespeare și nici posibilitatea ca acesta să fi avut cel puțin un copil în afara căsniciei.

Să părăsim, însă, secolul al XVII-lea (unde am mai avea un personaj interesant – Christopher Marlowe, rivalul lui Shakespeare, mai puțin cunoscut în zilele noastre, motiv pentru care și Robert Schnakenberg nu l-a mai pus în lista sa de „vicioși”) și să ne mutăm în secolul al XIX-lea, cu Lord Byron, „cel mai cunoscut crai al Europei”. Performanțele sale sexuale întreceau deseori performanțele poetice, dar asta știam deja. Mai puțin cunoscut este faptul că printre numeroasele iubite ale poetului s-a numărat și sora lui vitregă, Augusta Leigh, iar gurile rele spuneau că fiica Augustei ar fi rezultatul relației incestuoase cu Byron. Mai mult, prietenii poetului au ars memoriile acestuia, care urmau să fie publicate postum, tocmai pentru că descriau prea explicit scene din viața sexuală a răposatului Byron. Iubitor de animale, Byron era foarte atașat de câinele său, Boatswain, imortalizat în poemul „Epitaf pentru un câine”, și căruia i-a oferit un loc în cripta familiei sale. Iată cum explica Lady Byron pasiunea soțului pentru animale: „…motivul pentru care figurile tiranice sunt mai atașate de animale și mai umane cu ele e acela că animalele sunt lipsite de rațiune și, prin urmare, nu pot condamna slăbiciunile stăpânului”. În felul ei, avea și Lady Byron dreptate.

Marele absent din lista lui Robert Schnakenberg este poetul rus Pușkin, și el renumit pentru numeroasele sale aventuri sexuale. La începutul anilor 1990, a apărut un jurnal secret al lui Pușkin, care a stârnit multe controverse. Povestea jurnalului este una aventuroasă. Scos din Rusia pe ascuns, a fost publicat, în cele din urmă, în SUA. Mulți specialiști îi contestă autenticitatea, ce-i drept îndoielnică. Jurnalul este într-adevăr scandalos, și probabil îl întrece pe cel al lui Byron în descrieri explicite. În România, după ce a apărut sub formă de foileton în revista „Hustler”, jurnalul a fost publicat în întregime de Editura Allfa. Aviz curioșilor!

În rândurile de mai sus, am dat doar câteva exemple, lăsând celor curioși plăcerea de a descoperi detalii picante din biografiile unor Oscar Wilde, Gertrude Stein, Jack London, Virginia Woolf, Franz Kafka, Agatha Christie, William Faulkner, Ernest Hemingway, Jean-Paul Sartre, Kurt Vonnegut sau Sylvia Plath. În cele din urmă, chiar dacă curiozitatea a omorât pisica, nu ne putem abține de la scotocitul în viețile altora (mai ales că nu suntem pisici!). Există, însă, limite în acest fel de manifestare a curiozității omenești? Poate, dar predispoziția spre bârfă a firii omenești cu greu poate fi limitată. În plus, acolo unde există fum, avem și un foc, și inevitabil vrem să-l descoperim, să-l vedem, iar dacă nu-l descoperim, inventăm povești despre el.

Robert Schnakenberg , „Viața secretă a marilor scriitori. Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri”, traducere și note de Mădălina Vasile, Editura Art, 2017, 304 p.

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu