Cu decenii în urmă, îmi amintesc chiar înainte de 1989, era obișnuită, în limbajul administrativ mai cu seamă, dar și în cel cotidian, formula „a avea în gestiune” – făcea direct trimitere la administrarea și responsabilitatea asupra unor bunuri materiale care țineau de o magazie, o întreprindere, un inventar de mărfuri etc. Subtil, funcționa ideea de posesie (și prin „a avea”), strecurată ca un gând de fericire ilicită alături de cea a administrării. De ceva timp, „a gestiona” a deplasat semnificațiile concrete, contabile, spre dimensiunile mai puțin palpabile ale existenței umane, precum cele psihologice, abstracte.
Astfel, auzim și folosim tot mai des, cu valoare imperativă chiar, verbul „a gestiona” alături de substantive și structuri precum: timpul, reusursele, un proiect, un contract, stresul, anxietatea, portofoliul, „furia și capriciile la copii”, eșecul, reușitele, performanța, stările, actualizările software, provocările globale, evenimentele, stilul de viață, obezitatea, un sindrom, criza energetică, relația cu părinții, situațiile critice, fondul mutual etc.
Cum structurile sociale au dobândit un plus de volatilitate, iar percepția noastră este mediată de imagine și informație digitală, „gestiunea” și-a pierdut consistența din statornicele vremuri ale obiectelor. Mai mult, „a gestiona” nu se mai asociază cu ideea de siguranță, de bună păstrare, cu responsabilitate, a unor lucruri într-un spațiu clar delimitat, ci își sparge semnificația într-una de neliniște, subînțelegând o necesitate într-o etapă de criză. În plus, de la gestiunea unui magazin de oale și cratițe așa cum era să zicem „Emailul”, în orice oraș, ni se cere acum să conducem și să coordonăm aspecte aproape imposibil de administrat. Putem noi să luăm în stăpânire timpul? Dar provocările globale sau anxietatea? „A gestiona” are astăzi, în pragmatica lui, semnificația unei lupte și a unei crize ce pot fi cu greu domolite, îmblânzite, despărțite de nesiguranță și de teamă, aproape imposbil de întors la o anumită ordine și la eficiență.
Sursă imagine: aici
Sumar Literomania nr. 412 (2026)






Scrie un comentariu