Este cunoscut faptul că, în ultimii ani, ceea ce se numește în general costul vieții a crescut peste tot în lume, în proporție diferită, în funcție de condițiile locale. Pentru unii au crescut mult chiriile, pentru alții este greu de suportat prețul carburanților, mulți nu fac față nici măcar cheltuielilor cu mâncarea. Această viață bună pe care o mare parte a planetei o trăiește a avut de la început costuri mari, dar parțial ascunse, ambalate în oportunități sau negate, abia acum ele devin presante și vizibile pentru cetățenii obișnuiți. Tinerii, care, din punctul meu de vedere, sesizează cu maximă acuitate, ca și artiștii, fisurile și asperitățile sociale din lumea în care trăiesc, presimțindu-le pe cele din viitorul imediat, dezvăluie promisiunile înșelatoare și cer revizuirea costului vieții. În același timp, paradoxal pentru o lume multimensională, replicată virtual la infinit, a dispărut tocmai orizontul (social și al idealurilor) pentru noile generații. La 20 de ani nici eu nu știam ce voi deveni, dar aveam un optimism și o energie care mă făceau să cred – și să simt – că toată lumea e a mea și că viitorul nu poate fi decât minunat (hm). Aveam, simbolic vorbind, un orizont nesfârșit și albastru, nu de posibilități materiale (care tindeau spre zero), ci în imaginarul meu, în interioritatea mea nu existau temeri, de niciun fel, aș putea spune. Pentru tinerii de azi orizontul este închis și amenințat, cum ar spune Baudelaire, „cerul apasă peste marginile lumii ca un capac.” Este bine, așadar, că se revoltă, că își caută propriile țeluri, că vor să dea un sens al lor lumii în care trăiesc, că vor să o modeleze sau că simt nevoia să respire mai larg în ea. Pornind de la costul vieții, vor ajunge cu siguranță și la un alt orizont al ei.

Sursă foto: aici
Sumar Literomania nr. 416 (2026)





Scrie un comentariu