Cronici Nr. 225

Extensia spațiului intim

Reach content for the Google search „antonia mihailescu”, „note din secolul kitsch”



Cartea de debut a Antoniei Mihăilescu, „note din secolul kitsch”, a apărut la Tracus Arte în 2020, în urma cîștigării premiului „Alexandru Mușina” pentru debut în poezie, ediția a VII-a.Un volum care s-a bucurat de atenția cuvenită la vremea apariției (nominalizarea la Premiul Eminescu – Opus Primum, spre exemplu) se construiește, prin flash-uri confesive, în patru cicluri: „hachiko”, „corpus diaboli”, „post-restant” și „crăciun negru”.

Autoarea mizează în scrisul ei pe identificarea cu virtualul și pe regăsirea echilibrului în real, ca revoltă împotriva unei drame vădit jucate, compusă din mici decepții pe care le percepe augmentate. Într-o atentă scrutare a universului micro, se construiește echivalentul unei zone de refugiu. Deși textele sînt fragmentate și compuse din imagini disonante cu intenție de implozie senzorială, tensiunea rămîne la un nivel scăzut. Transpunerea e artificială, nu reușește să electrizeze.

Apoi, se construiește o nouă formă de sensibilitate, una camuflată. Vizibila apatie ține în frîu compulsivitatea. Antonia Mihăilescu se rezumă la o stenografiere aproape glacială a aspectelor pe care le denunță prin atitudine (mai ales). Proiectează, deci, o extensie a spațiului intern, astfel că parodierea dezintegrării, a incongruențelor sociale, a kitsch-ului vine direct din felul în care acestea sînt receptate și ulterior metabolizate. Nu sînt parodiate, ci extirpate și puse într-un plan independent de sine: „pe scară dai cu botina bodyflirt într-o cutie ciudată galben cu negru la ora asta seamănă cu o platoșă de ev mediu iese din cutie frigul de azi-noapte// cu tipul de-aseară nu merge nu ies floricele din geaca lui nici măciulia din pantalonii chino şi gata dimineața asta de doi lei” („fază după fază”). Și încă: „întrebare în fiecare zi. ce e cu știrile astea despre refugiați înecați// only when you are come pe aleea aia înflorită o cățea îmbătată cu bere wait (ai uitat din nou el nu se mai fute cu tine aşa cum nici tu nu-ţi mai aduci aminte nici invers pe strada asta) vremea se schimbă vara// dar iarna e anotimpul tău preferat că doar e ziua ta la sfârșit” („aniversare”).

Cinismul nu este suficient temperat; se întoarce împotriva sa prin propriile declamații. Stridența gesturilor erotice se denunță fie doar și prin discurs, dar nu trădează nici senzualitate, nici intimitate, vine doar în completarea listei cu aspecte pe care poeta încearcă să le caricaturizeze: „fiecare ridicătură a sânilor. la zece secunde e alta dar zece se transformă în nouă// după unsprezece voiai să începi cu un substantiv propriu pentru că urăşti verbele precedate de nu//” („noapte cu cai”) sau „respiraţia se taie cerul se întinde şi peste carnea ta dai deoparte pixul te-ai mângâiat te-ai încordat ţi-a fost bine” („corpus diaboli”). În plus, tensiunile nu sînt prea bine controlate și, astfel, se pierde din vigoare pe măsură ce se înaintează în lectură.

Ceea ce mi-a plăcut la „note din secolul kitsch” este ultimul ciclu, „crăciun negru”, unde elementele din ciclurile anterioare sînt așezate față în față cu „hitul infrasonor al morții”. Avem aici un soi de resemnare ironică, cu aerul unei reconstituiri subtile a ceea ce mai devreme era luat în derîdere pe față. Atitudinea cool, flegmatică, reușește, într-un fel sau altul să (mult spus!) suscite. Haosul Antoniei Mihăilescu este unul atractiv, care invită la realcătuirea mentală a lucrurilor pe care nu le putem controla în momentul în care se întîmplă. Volumul pare construit în răspăr cu perspectivele celorlalți membri ai generației (în plină formare încă, într-adevăr) din care face parte. Încearcă să se împotrivească patetismului și disforiei prin modul specific de așezare în discurs, prin lipsa semnelor de punctuație, lucruri care o individualizează și care oferă un plus volumului în ansamblul său.

Sigur, această formă de discurs nu este foarte safe și nici la îndemîna oricui, lucru care o face din start pe Antonia Mihăilescu o poetă îndrăzneață și o plasează într-o zonă onorabilă a literaturii de după anii 2000.

Antonia Mihăilescu, „note din secolul kitsch”, colecția „Alexandru Mușina”, Editura Tracus Arte, 2021

Despre autor

Sorina Rîndașu

Membră a Casei de Poezie „Light of Ink”, se află în echipa de organizare a Maratonului de Poezie Online. A avut numeroase lecturi publice, printre care la Institutul Blecher, Festivalul „Zile și Seri de Literatură Doinaș” (SAD) și Saloanele de Literatură Familia. A publicat poezie în mai multe reviste literare print și online.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.